joi, 31 martie 2011

Curiozitatea de la (aproape) 4 luni

Tocmai terminasem de citit capitolul dedicat touchpoint-ului de 4 luni din cartea lui T. Berry Brazelton, ca Maia a si inceput sa aiba manifestarile descrise acolo.

Mai exact, de vreo cateva zile alaptatul nu mai e ce a fost: 10 minute de supt viguros, inca 5 de alint si gata, ne vedem peste trei ore, mami. Acum ne intindem si cate o jumatate de ora, pentru ca Maiei au inceput sa i se para alte lucruri mult mai interesante decat suptul: sa zambeasca la mami, sa se uite pe pereti, sa il urmareasca cu privirea pe tati cand intra in camera, sa incerce sa depisteze sursa oricarui zgomot pe care il aude.

marți, 29 martie 2011

Ba da, oamenii se schimba

Cand au o motivatie puternica, se schimba. Stie toata lumea cat de mult se schimba o femeie dupa ce da nastere unui copil. Fizic, sufleteste, lucrurile se schimba aproape radical. Chiar si cele mai carieriste, moderniste si emancipate femei sunt remodelate de instinctul matern. In cazul lor, ajuta foarte mult si hormonii, legatura unica ce se formeaza in timpul lunilor de sarcina, experienta unica a nasterii, apoi a alaptatului. Dar in cazul tatilor? Pentru ca si ei se schimba. Unii spun ca exista un schimb de energii metafizice, chiar si in timpul sarcinii, care ii face pe tati sa aiba greturi sau sa se ingrase o data cu mama.

duminică, 27 martie 2011

6 ore de somn neintrerupt

Dupa fix trei saptamani, azi-noapte Maia a dormit din nou de la 11 seara la 5 dimineata - chiar 6 daca ne luam dupa ora de vara :D. I-au trebuit trei saptamani sa treaca peste stresul botezului. Unii parinti isi boteaza copiii cat pot de repede dupa nastere, in speranta ca

Suzeta - da sau nu?

Suzeta a fost pana acum unul din subiectele de dezbatere intre mine si dragul de sot cu privire la cresterea Maiei. El e absolut incantat de obiect, eu deloc. Si eu si el avem argumente puternice, de fapt argumentele sa zicem "clasice" pro si contra folosirii suzetei. Pana acum, am reusit sa gasim calea de mijloc care, zic eu, ca in atatea alte situatii, e cea mai buna; adica Maia nu a primit suzeta deloc in prima luna de viata, iar pana la trei luni a primit-o doar foarte foarte rar, si pentru intervale foarte mici de timp, ca sa o linistim rapid pentru cateva momente cand alte metode nu erau foarte la indemana.

Intoarcerea la munca

Daca mi-ar fi spus cineva acum o luna ca o sa ma intorc la serviciu inainte ca Maia sa implineasca doi ani l-as fi contrazis asa cum numai eu stiu sa o fac - cu indarjirea omului care e absolut convins ca are dreptate si ca nu exista nici cea mai mica posibilitate sa se insele.

Ei bine, inca o data se dovedeste ca in viata e bine ca niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca maine incepe a doua saptamana de munca pentru mine, dupa 5 luni si 10 zile de concediu, dintre care 2 inainte de nasterea Maiei (si cele mai frumoase luni de concediu de pana acum, ma felicit in continuarea ca m-am hotarat atunci sa plec cat am putut de devreme).

A treia luna

Iar nu scriu la timp, pentru ca am implinit trei luni acum 12 zile, dar nu am uitat cifrele. Asadar, la masuratorile de trei luni, raportam 6,350 Kg si 62 cm, ceea ce inseamna o evolutie nu foarte spectaculoasa de luna trecuta. Doar 620 g in plus la greutate, care se explica mai mult ca sigur prin pofta de mancare scazuta pe care a avut-o Maia din cauza racelii de dupa botez. Ca orice om, nu prea ii venea sa manance cand nu se simtea minunat, plus ca probabil nasul infundat facea suptul destul de dificil. In plus, mama denaturata ce sunt, am cam neglijat sa o mai tin in brate ridicata dupa masa ca sa elimine aerul, asa ca a si vomat destul de mult luna asta. Mai regurgita ea si pana acum, dar cantitati foarte mici, normale pentru un bebelus, care nu m-au ingrijorat niciodata. Luna asta insa am avut vomitat in toata regula, chiar si la 2 ore dupa masa, cu lapte branzit si urat mirositor.

O saptamana nu asa de buna

De-abia astept sa se termine saptamana asta, ca m-a dat cu totul peste cap. Parca am dat o pagina si ce scrie pe pagina de acum nu are nicio legatura cu ce a fost pana acum. Pentru prima data de cand s-a nascut Maia a trebuit sa cobor de pe norisorii pe care ma urcasem cand am vazut-o prima oara, si nu-mi place deloc aici jos, printre muritori. Parca s-a destramat o vraja pe care mi-o doream cat mai lunga, daca s-ar fi putut, fara sfarsit. Offf .... Insa se pare ca nici macar Maia, asa ingeras cum e ea, nu poate sa faca minuni care sa tina prea mult.

Ce s-a intamplat? Pai sambata am avut botezul, care a iesit bine, pe de o parte, dar a fost foarte obositor si stresant, in primul rand pentru Maia, dar si pentru mine. Iarasi orgolii ranite, suparari ale diverselor persoane, si eu, ca de obicei, la mijloc.