sâmbătă, 21 aprilie 2012

A saisprezecea luna

Incredibil cum uneori, in timpul zilei, ajung sa imi doresc sa stea si ea macar 10 minute intr-un loc, linistita si fara sa aiba nevoie de mine, iar noaptea, la nici 2-3 ore de cand o culc in patutul ei, mi se face dor de ea, si simt asa o dorinta nebuna sa ma duc sa o iau in brate, sa o simt cum se cuibareste langa mine, calda, moale si atat de draguta.

miercuri, 28 martie 2012

Bilant intarziat de 15 luni + bonus

N-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!

duminică, 11 martie 2012

Saptamana intarcarii

Saptamana care tocmai se incheie a cam pus punct capitolului alaptare pentru Maia (cat si pentru mine). Fara vreun plan bine stabilit, fara sa ma gandesc dinainte ca se va intampla acum, pur si simplu nu i-am mai dat sa suga dimineata, iar ea nu a cerut, asa cum nu a cerut niciodata, de altfel.

Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.

Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.

joi, 23 februarie 2012

Maia are camera ei

Sau, in sfarsit, un surogat de camera a ei, pentru ca fiind una dintre cele doar doua camere din vastul nostru apartament, mai contine si mobilier/chestii nu neaparat dedicate Maiei. Dar contine patutul, asta fiind practic si scopul principal - sa ii mutam patutul din camera in care dormim noi, in speranta ca vom dormi, cu totii, mai bine.

Mutarea s-a intamplat ieri, dar noaptea trecuta nu a fost foarte incurajatoare. Maia s-a trezit de vreo 3 ori pentru suzeta, iar apoi, la 5, s-a trezit aproape complet, nu mai voia nicicum sa adoarma la loc. Am leganat-o in brate, am tinut-o in brate stand pe canapea, nimic nu a mers. Dupa mai bine de jumatate de ora, cu gandul ca mai am doar vreo doua ore de eventual somn, am cedat si am luat-o cu mine in patul mare. Dar nici asta nu i-a placut. A inceput sa urle isteric, fara vreun motiv aparent. Pana la urma am linistit-o la san, si a mai dormit pana la 7.30. Desi imi promisesem ca nu o sa mai folosesc sanul pentru alinare, in pregatirea apropiatei intarcari, chiar am simtit ca nimic altceva nu o sa o calmeze. Azi, gandind la rece, mi-am dat seama ca e posibil sa ii fi fost foame, pentru ca nu mancase prea bine cina cu o seara in urma.

In sfarsit, prima noapte a trecut, sa zicem ca a fost de acomodare, o asteptam cu interes pe a doua. So far, so good - doarme fara pauza de la 7.30 si e deja 11 pm. Doamne-ajuta!

joi, 16 februarie 2012

A paisprezecea luna

A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.

luni, 16 ianuarie 2012

A treisprezecea luna

Adica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.

marți, 10 ianuarie 2012

Cum mi-am petrecut vacanta de iarna

A fost o vacanta foarte reusita, atipica un pic, in sensul ca am facut ceva chestii diferite de cele pe care le faceam in anii trecuti de sarbatori, dar per total, mi-a placut. Mi-a fost foarte greu sa ma intorc la munca, ma obisnuisem deja sa-mi fac program pe toata ziua, sa nu am dupa-amiezele ocupate, mai ales ca jobul asta actual imi place din ce in ce mai putin. Cine stie, poate aduce Anul Nou ceva bun la capitolul asta.