Sau, in sfarsit, un surogat de camera a ei, pentru ca fiind una dintre cele doar doua camere din vastul nostru apartament, mai contine si mobilier/chestii nu neaparat dedicate Maiei. Dar contine patutul, asta fiind practic si scopul principal - sa ii mutam patutul din camera in care dormim noi, in speranta ca vom dormi, cu totii, mai bine.
Mutarea s-a intamplat ieri, dar noaptea trecuta nu a fost foarte incurajatoare. Maia s-a trezit de vreo 3 ori pentru suzeta, iar apoi, la 5, s-a trezit aproape complet, nu mai voia nicicum sa adoarma la loc. Am leganat-o in brate, am tinut-o in brate stand pe canapea, nimic nu a mers. Dupa mai bine de jumatate de ora, cu gandul ca mai am doar vreo doua ore de eventual somn, am cedat si am luat-o cu mine in patul mare. Dar nici asta nu i-a placut. A inceput sa urle isteric, fara vreun motiv aparent. Pana la urma am linistit-o la san, si a mai dormit pana la 7.30. Desi imi promisesem ca nu o sa mai folosesc sanul pentru alinare, in pregatirea apropiatei intarcari, chiar am simtit ca nimic altceva nu o sa o calmeze. Azi, gandind la rece, mi-am dat seama ca e posibil sa ii fi fost foame, pentru ca nu mancase prea bine cina cu o seara in urma.
In sfarsit, prima noapte a trecut, sa zicem ca a fost de acomodare, o asteptam cu interes pe a doua. So far, so good - doarme fara pauza de la 7.30 si e deja 11 pm. Doamne-ajuta!
joi, 23 februarie 2012
joi, 16 februarie 2012
A paisprezecea luna
A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
