N-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!
miercuri, 28 martie 2012
duminică, 11 martie 2012
Saptamana intarcarii
Saptamana care tocmai se incheie a cam pus punct capitolului alaptare pentru Maia (cat si pentru mine). Fara vreun plan bine stabilit, fara sa ma gandesc dinainte ca se va intampla acum, pur si simplu nu i-am mai dat sa suga dimineata, iar ea nu a cerut, asa cum nu a cerut niciodata, de altfel.
Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.
Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.
Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.
Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
