tag:blogger.com,1999:blog-11274312287750126952024-02-19T19:05:15.430+02:00First Time MomDespre cum incerc sa devin o mamica de succes de la prima incercareCarmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.comBlogger48125tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-63431729885018098702016-02-28T17:34:00.001+02:002016-02-28T17:34:20.712+02:00Sweet Bar - J.R. MoehringerGood writing, made me feel like I was watching a movie, some of the comments were really like close-ups in a film. All the characters at the bar were alive, so vivid, that I was actually able to picture them in my head.<br />
The story is very powerful, very intimate - and even though the main character is so affected by the absence of his father, and he mentions this in so many forms during the book, my feeling at the end was that this book was about his mother and about how she was able to do the right thing for her son.<br />
The part about being at the bar, drinking, is what I liked least from the book, I was all the time looking forward to the developments happening outside the bar. A bit too much alcohol for my taste, and too many characters whose lives were affected by it<br />
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-50454354784509755942016-02-28T17:29:00.001+02:002016-02-28T17:29:30.889+02:00Day 5Still hanging, it has been very easy, actually, no craving, no despair<br />
The weekend is tougher than working days, yesterday we were visiting friends and sweets were served, today we hang around the house and felt the need to have chocolate with my morning coffee.<br />
But, as I said, still strongCarmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-9792154380508960042016-02-25T22:27:00.001+02:002016-02-25T22:27:35.994+02:00Day 2easy so far<br />
today I had some dried plums for afternoon snack - they were quite sweet, so no cravings<br />
I think carbs would be for me much harder to give up on, as I don't really crave sweets<br />
almost slipped because of corn which i wanted to put in a tuna salad - then I remembered it usually contains sugar, checked the label and put it back in the fridge<br />
also realized today that I will probably slip in order to eat mucenici, which I totally love; but that will be one day onlyCarmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-81308541513351081172016-02-23T23:00:00.000+02:002016-02-23T23:00:32.389+02:0030-day No Sugar ChallengeI start tomorrow<br />
I will print two calendar sheets, one for my desk and one for the home fridge<br />
I will keep track of the challenge here<br />
Wish me luck!Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-25598089024708683192015-02-25T14:39:00.001+02:002015-02-25T14:39:28.210+02:00Jordan 2015<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiISfH_MF_W8M05qsDnVZSXm_scAVckMwcNKqBGvYixUKcnfmhkDEQQSJEEtb6KEF4Dd8B_BuuHKLqodAsc_2vCntj9rvpCmaq7OmjyXc0kCXhuuB6frSmhJIrCnMGK_DG4p_KMNwcBmqU/s1600/DSC04617.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiISfH_MF_W8M05qsDnVZSXm_scAVckMwcNKqBGvYixUKcnfmhkDEQQSJEEtb6KEF4Dd8B_BuuHKLqodAsc_2vCntj9rvpCmaq7OmjyXc0kCXhuuB6frSmhJIrCnMGK_DG4p_KMNwcBmqU/s1600/DSC04617.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJmsERDWlbwfdX4qVQDII9f6zza8YKfhnyVxntZpUwoie2IQkkYdeocHJlX8RHQTAU2gblBr665OwrqlKYdZDs1wnilR8a7CGWl1eiIcTq4fVmFqgc8IKeBYiZFeuYdIDZY8g9ZIqYEJo/s1600/DSC04625.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJmsERDWlbwfdX4qVQDII9f6zza8YKfhnyVxntZpUwoie2IQkkYdeocHJlX8RHQTAU2gblBr665OwrqlKYdZDs1wnilR8a7CGWl1eiIcTq4fVmFqgc8IKeBYiZFeuYdIDZY8g9ZIqYEJo/s1600/DSC04625.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_JhsJ9NaDNCCwzu2cd4PEodQa2_rqd2b7xirowi6kd4-Bh5AKjjMJV7ln9oA4aDc6-vi-ng1A-yB7De6teZ_AzlCBz-bzX9DUQz-eszHRYn9wPBgq8PG3JjM7L6TTlU5hzssM3TQEbVc/s1600/DSC04670.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_JhsJ9NaDNCCwzu2cd4PEodQa2_rqd2b7xirowi6kd4-Bh5AKjjMJV7ln9oA4aDc6-vi-ng1A-yB7De6teZ_AzlCBz-bzX9DUQz-eszHRYn9wPBgq8PG3JjM7L6TTlU5hzssM3TQEbVc/s1600/DSC04670.JPG" height="320" width="212" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjefUZvo4FS0BpAJKnPO1uU7AIyHBC-XnrgRDl8ZwqTmNhUdlRWnJeVyZhf3drhyrJoKTySRx-IiDPzhF2wXQiDjRtFw8pTYR6cizEyRvjq6t2VFnH6lxrgFlSkjoOOa1CBciQesVRTgmQ/s1600/DSC04683.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjefUZvo4FS0BpAJKnPO1uU7AIyHBC-XnrgRDl8ZwqTmNhUdlRWnJeVyZhf3drhyrJoKTySRx-IiDPzhF2wXQiDjRtFw8pTYR6cizEyRvjq6t2VFnH6lxrgFlSkjoOOa1CBciQesVRTgmQ/s1600/DSC04683.JPG" height="320" width="212" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRBVSX72MBw6ic9ORYTl8feMT9_hLUDvZKeO8l3xIqQhzvzBZfEMG0ftQLbQMscTrQX0g_-KC4zrGYyYUpzhBA1FmO0NGAGid5ACc8j3rsw9HJfzVniP6Me861DyTvAX1dGVgEOtxJf8Q/s1600/DSC04708.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRBVSX72MBw6ic9ORYTl8feMT9_hLUDvZKeO8l3xIqQhzvzBZfEMG0ftQLbQMscTrQX0g_-KC4zrGYyYUpzhBA1FmO0NGAGid5ACc8j3rsw9HJfzVniP6Me861DyTvAX1dGVgEOtxJf8Q/s1600/DSC04708.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeOZz_U89XDt2nDHJONuWNx-NY497RZPPyv4rcXPm34VERRFfu19mP_uDDJf2XB7u5G-RZ5jSjoGGe4Rm0ufmNjPF359fN3_CW4eYslYPktJqPxkhi-zNaeNU0Or8tbPX4KCmVgTQEuRw/s1600/DSC04732.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeOZz_U89XDt2nDHJONuWNx-NY497RZPPyv4rcXPm34VERRFfu19mP_uDDJf2XB7u5G-RZ5jSjoGGe4Rm0ufmNjPF359fN3_CW4eYslYPktJqPxkhi-zNaeNU0Or8tbPX4KCmVgTQEuRw/s1600/DSC04732.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2XO7E9Nu4QO8dCB-7uIl0vkZs-B5KuF_u6W_VhyoChuKox7ormPVAiGdbnhvNi9JCmdLcA7BX3M_ZrFxuuCz3S3vejhOzarIPn1CYNAy3-Vb5NWwk9_p7yLgmmnlOY3A4U3b4UGrx814/s1600/DSC04782.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2XO7E9Nu4QO8dCB-7uIl0vkZs-B5KuF_u6W_VhyoChuKox7ormPVAiGdbnhvNi9JCmdLcA7BX3M_ZrFxuuCz3S3vejhOzarIPn1CYNAy3-Vb5NWwk9_p7yLgmmnlOY3A4U3b4UGrx814/s1600/DSC04782.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPXNL4EoLRurZLBhWAd2d6NDiW-osmwegtkziuI88tcec_DURwnuMwHLw_AHRyZ0Yi6pyGkNVg_jswVjVKHSukw1gewIh49m6eZb-cKmbuns6SRofHHqLm-APML0fBIHkRlR_M3A1OG6g/s1600/DSC04807.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPXNL4EoLRurZLBhWAd2d6NDiW-osmwegtkziuI88tcec_DURwnuMwHLw_AHRyZ0Yi6pyGkNVg_jswVjVKHSukw1gewIh49m6eZb-cKmbuns6SRofHHqLm-APML0fBIHkRlR_M3A1OG6g/s1600/DSC04807.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_kqIxtjTaXI6WXTLHS5RDmBggLy-p0cQycg2UVKJbJYWC_Q8-IrTvufEEpm4YmnyeiRyDGXeRhtAYIzYETjosVtpC63C7whpy-HzqFNypAACbJo62KlvqduOyiDsyRksTKy2mxgXOVOY/s1600/DSC04820.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_kqIxtjTaXI6WXTLHS5RDmBggLy-p0cQycg2UVKJbJYWC_Q8-IrTvufEEpm4YmnyeiRyDGXeRhtAYIzYETjosVtpC63C7whpy-HzqFNypAACbJo62KlvqduOyiDsyRksTKy2mxgXOVOY/s1600/DSC04820.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl2lSVw4JwglfyAHhcAnI70ZK3kfVKYs0zMSKKeyYWetNf3Kq_ghyRgT9e4slcHYPKqKtTi7LBO3T7zP__6VMPd75qucMTYIAMrW1ysBnosn6JMyq3AxMzOF6FT3jKNbqjv0gwrhBWj4k/s1600/DSC04839.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl2lSVw4JwglfyAHhcAnI70ZK3kfVKYs0zMSKKeyYWetNf3Kq_ghyRgT9e4slcHYPKqKtTi7LBO3T7zP__6VMPd75qucMTYIAMrW1ysBnosn6JMyq3AxMzOF6FT3jKNbqjv0gwrhBWj4k/s1600/DSC04839.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOpTPEN-N5sQSJAawp0Zwgrbxo76Jk2UpCWtHEgSsCxGxyO5-PV9fx2_JwIjujqI7zvWm1fbOWWfWneE7SA-fz8NzBco_yVKuKoxQI6TJN0_B9BzaTGKZ8LEZerOV8U1r-FGOJXzX8MRw/s1600/DSC04844.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOpTPEN-N5sQSJAawp0Zwgrbxo76Jk2UpCWtHEgSsCxGxyO5-PV9fx2_JwIjujqI7zvWm1fbOWWfWneE7SA-fz8NzBco_yVKuKoxQI6TJN0_B9BzaTGKZ8LEZerOV8U1r-FGOJXzX8MRw/s1600/DSC04844.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj1rCAH-4W5CDCP4F2WfkCLuRZ8GX33Nsz61Q3LCmATHpsAlNCl0DWbjHwPtcp4WQz6aecPyEN4jp7NBNdWCLvQHvz2vdcItsHomnss4v3xwQofrFkHJodAGTasc73kmJYD3jV11cbyy4/s1600/DSC04886.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj1rCAH-4W5CDCP4F2WfkCLuRZ8GX33Nsz61Q3LCmATHpsAlNCl0DWbjHwPtcp4WQz6aecPyEN4jp7NBNdWCLvQHvz2vdcItsHomnss4v3xwQofrFkHJodAGTasc73kmJYD3jV11cbyy4/s1600/DSC04886.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2LpQRKGLkcbOYWFkTC7Fovdn_H5E8fmO0HSGCzvqGuFbWinzPc_rKejT750khsAvmjWfZLKUr10jJ9csf1VON78klDZKtHH0u4oBrM1pOY-_hlui89xGc_eQR77yKn0rqNJZRafSErg0/s1600/DSC04924.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2LpQRKGLkcbOYWFkTC7Fovdn_H5E8fmO0HSGCzvqGuFbWinzPc_rKejT750khsAvmjWfZLKUr10jJ9csf1VON78klDZKtHH0u4oBrM1pOY-_hlui89xGc_eQR77yKn0rqNJZRafSErg0/s1600/DSC04924.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmJnzAn1cM9nmvPr2fwS_mDBLFPsGtIsJOvWNoquMWIqBk96lM_Q_FCGks7hze78Tg3ceT6sYLeMrMnK03ggXyRj6hvlSQ4-NUfy2UPIOSBePG99RG_uNduf1hknwL2CiFoObKXNfOulA/s1600/DSC04958.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmJnzAn1cM9nmvPr2fwS_mDBLFPsGtIsJOvWNoquMWIqBk96lM_Q_FCGks7hze78Tg3ceT6sYLeMrMnK03ggXyRj6hvlSQ4-NUfy2UPIOSBePG99RG_uNduf1hknwL2CiFoObKXNfOulA/s1600/DSC04958.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0br6JlDivJySSNui3UzKQu_zglNEpXYG4lxpqSD7OxJvBcYF3vKn9IGAiYkidTGi6vyd05ESCuOnD3BYGNAxeIU5yQuBbQmcls7NULGOO9HyrVGMJRa01sEfBAZfPbYLa_fvdNqcpb_Y/s1600/DSC04976.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0br6JlDivJySSNui3UzKQu_zglNEpXYG4lxpqSD7OxJvBcYF3vKn9IGAiYkidTGi6vyd05ESCuOnD3BYGNAxeIU5yQuBbQmcls7NULGOO9HyrVGMJRa01sEfBAZfPbYLa_fvdNqcpb_Y/s1600/DSC04976.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLzFU3e_2aCjdvenfZuKUbeF1wa6sldqbrDVETRDinCZOlk9H77p4qTqmi0YfvDg-U3VxfuOStovjR9OvYW4s57szTRpUSg_xfbkvLzl6j-lvet8joawnC3QIgWyolMoCs1EUm5msQ9r0/s1600/DSC05003.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLzFU3e_2aCjdvenfZuKUbeF1wa6sldqbrDVETRDinCZOlk9H77p4qTqmi0YfvDg-U3VxfuOStovjR9OvYW4s57szTRpUSg_xfbkvLzl6j-lvet8joawnC3QIgWyolMoCs1EUm5msQ9r0/s1600/DSC05003.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF8GaSC5OFkU2ctvdfDGaKWHCWRBRdTKFKDqFUB8kvW0eioVp-19hb63a3BljR78IkI5lnk_CNxS6Wje8vZUW8aMN-sSbCZ3ZvpfvPrKZLo9jIB-37hv5SDDjSnKItuxT-8IE7ZeE9Lfs/s1600/DSC05021.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiF8GaSC5OFkU2ctvdfDGaKWHCWRBRdTKFKDqFUB8kvW0eioVp-19hb63a3BljR78IkI5lnk_CNxS6Wje8vZUW8aMN-sSbCZ3ZvpfvPrKZLo9jIB-37hv5SDDjSnKItuxT-8IE7ZeE9Lfs/s1600/DSC05021.JPG" height="212" width="320" /></a></div>
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-87674793626185199232012-04-21T22:38:00.002+03:002012-04-21T22:38:28.326+03:00A saisprezecea lunaIncredibil cum uneori, in timpul zilei, ajung sa imi doresc sa stea si ea macar 10 minute intr-un loc, linistita si fara sa aiba nevoie de mine, iar noaptea, la nici 2-3 ore de cand o culc in patutul ei, mi se face dor de ea, si simt asa o dorinta nebuna sa ma duc sa o iau in brate, sa o simt cum se cuibareste langa mine, calda, moale si atat de draguta.<br />
<a name='more'></a><br />
16 luni care nu stiu cand au trecut, nu-mi dau seama cum am ajuns de la bucatica de om care de-abia clipea la un omulet atat de independent, grasunel si mai mult decat activ. Luna care a trecut a fost cu boli - varicela pe la jumatate, acum avem diaree, nu stiu de la ce, sper sa fie doar atat si nu un simptom a ceva mai grav. Dupa ce ca nu traversam o perioada prea buna cu mancarea, acum mai trebuie sa o tin si la regim - noroc ca ii plac bananele si covrigii.<br />
A fost si prima luna cu bona. Pana acum as zice ca lucrurile merg bine, Maia nu prea nici sa o iubeasca in mod deosebit, dar nici sa o urasca. Cred ca ii prieste programul asta cu 3-4 ore de joaca in parc dupa-amiaza si trebuie sa recunosc ca eu nu reuseam sa o scot afara in fiecare zi. Asa ca e foarte bine ca acum exista cineva dedicat sa faca asta.<br />
Mi se pare ca Maia a inceput sa aiba un program al ei, destul de bine stabilit, de care daca ne tinem, toata lumea e fericita. Se trezeste destul de devreme dimineata, intre 6.30 si 7.30. De cateva zile a inceput sa isi primeasca cu incantare biberonul de dimineata si de cele mai multe ori il bea pe nerasuflate, dupa ce vine cu mine la bucatarie si bate din palme plina de entuziasm cand ma vede ca scot sticla si pun laptele la incalzit. Apoi incerc sa ii mai dau ceva de mancare, dar nu intotdeauna am succes. Cat eu mai lenevesc prin pat sau la laptop, ea isi face de lucru pe langa mine - isi aduce cartile din camera ei sa le rasfoim impreuna, se poticneste incercand sa care cubul de activitati, dar nu se lasa pana nu il urca in patul mare, sa ne jucam impreuna cu sortatorul de forme, scoate toate cele din sertarele noptierelor noastre, si tot felul de alte minuni. la 10.30-11 mananca fructele, masa preferata. De cateva zile am reusit sa renuntam la revistele nelipsit de la orice masa - deja incepusem sa ma ingrijorez ca ea e prea pasiva in timpul meselor, rasfoind revistele alea, in timp ce eu ii indesam lingurita in gura. E adevarat ca daca eram mai multi la masa, se indemna si ea si manca fara comentarii, e adevarat ca manca f mult si cu mana si nu de putine ori imi cerea propria ei lingurita ca sa se serveasca singura. Dar mie tot nu mi se parea normal ca cel putin 1 masa din 3 principale sa fie invariabil cu revistele alea in fata. Asa ca, intr-o dimineata, nu i le-am mai dat; s-a suparat foarte tare, a inceput sa planga isteric, am ridicat-o de la masa, am incercat sa o linistesc, fara niciun rezultat, devenea din ce in ce mai agitata, a inceput sa arunce cu jucariile, nu ii convenea nimic. Am luat-o in brate si i-am explicat ca trebuie sa incepem sa mancam ca un copil mare, fara amuzamente, ca nu are rost sa se enerveze, ca eu nu am cum sa o inteleg daca ea reactioneaza asa, ca inteleg ca e suparata, dar e mai bine pentru ea sa se linisteasca si sa ma asculte. In cele din urma a adormit in bratele mele, a dormit 2,5 ore si s-a trezit super bine dispusa. Am asezat-o la masa si a mancat fructele in cateva minute, fara niciun fel de comentarii - foamea si-a spus cuvantul. Dupa aia am mutat revistele cu pricina din dulapul unde stia ea ca sunt, asa ca, la masa urmatoare, cand a inceput sa gesticuleze in directia lui, am ridicat-o, i-am aratat ca revistele nu mai sunt in dulap, i-am spus din nou ca trebuie sa manance ca un copil mare si gata. Bine, cum spuneam nu mananca extraordinar de bine, dar oricum, nu am revenit la reviste si sper sa fie doar o faza pe care sa o depasim repede.<br />
Pe la 11.30-12, tragem draperiile si ne pregatim de somnul de pranz. Uneori vine singura la mine, ma ia in brate, isi pune capul la mine in poala sau pe umar, si imi arata ca e gata de somn. Doarme neintoarsa 2,5-3 ore. Apoi incepe odiseea mesei de pranz, dupa care vine bona si merge afara la joaca. La intoarcere, se mai joaca cu bona pana termin eu treaba la serviciu, apoi mananca de seara, baie si la somn. Seara se culca intre 8 si 9 si in ultima vreme foarte rar s-a mai trezit nu mai des de o data pe noapte. Singura neplacere e ca, de cand doarme fara intrerupere, o gasesc dimineata uda de pipi, nu stiu exact din ce cauza. Am schimbat si scutecele, revenind la cele mai groase, dar tot mai sunt accidente. Sper sa gasesc o solutie curand.<br />
A inceput sa ma ia de mana sa ma duca unde vrea sa o ajut cu ceva. Intelege exact tot ce ii cer - cand ii zic sa mergem sa ii schimb scutecul, pleaca spre masa de infasat si ma asteapta cuminte in fata ei sa o ridic; la fel cand ii zic sa mergem sa mancam, se posteaza langa scaunul de masa; cand ma vede intrand la baie sa ma spal pe maini, face si ea semne cum ca se spala pe corp si pe cap. Imi arata mereu geamul de la camera ei si zice "pis-pis'pis", adica sa o ridic pe calorifer sa se uite la pisoii din spatele blocului. Are miscari de dans si incepe sa le execute cand vrea sa imi transmita sa ii pornesc radioul din camera ei sau sa ii pun videoclipuri pe YouTube. E mare fan Smiley, Adele, CRBL si Michel Telo - imediat ce aude melodiile lor, chiar daca se aud undeva in alta camera, se opreste, asculta atent, incepe sa rada cand isi da seama ca, intr-adevar, a auzit bine, si incepe sa danseze.<br />
E topita dupa reclamele de la TV - cand incepe cate o repriza, parca intra in transa, nu mai reactioneaza la nimic. Stiu ca nu e nimic de lauda in asta, pe de alta parte chiar nu cred ca as fi putut vreodata sa o tin complet departe de TV, asa ca ma consolez cu gandul ca nu se uita decat maxim 15-30 de minute, cat ne mai uitam noi dimineata dupa ce ne trezim, si se uita mai mult la reclame, celelalte chestii nu o atrag.<br />
Pastele l-am petrecut la bunici, si la unii, si la ceilalti, a trebuit sa petreaca destul de mult timp in masina, ocazie cu care am remarcat ca nu mai doarme atat de mult ca alta data in masina - nu a dormit mai mult de o ora in niciuna dintre calatorii, ba chiar, la intoarcerea de la Buzau nu a vrut sa doarma deloc, desi ne programasem plecarea la ora ei de somn, tocmai ca sa ne asiguram un drum linistit - n-a fost sa fie, ne-a cam bazait tot drumul, noroc ca nu e asa de lung.<br />
In continuare nu rosteste cuvinte inteligibile, dar, dupa cum spuneam si mai sus, ne intelegem extrem de bine prin semne si onomatopee, poate prea bine :D, si de-aia nu se simte stimulata sa inceapa sa vorbeasca. M-am impacat cat de cat cu gandul ca nu am ce sa fac ca sa schimb situatia, asa ca nu imi ramane decat sa ma bucur de toate celelalte minunatii de care avem parte zilnic si sa astept sa ajunga in punctul acela. Si sa o iubesc, ceea ce si fac, mai mult, desi nu credeam ca se poate, in fiecare zi.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-58566531191194757932012-03-28T22:31:00.000+03:002012-03-28T22:31:21.775+03:00Bilant intarziat de 15 luni + bonusN-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:<br />
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!<br />
<a name='more'></a><br />
- downside-ul la capitolul somn e trezitul f matinal - inainte de schimbarea orei la 6.30, dupa schimbarea orei, la 5.30, dar macar e inca intuneric afara, asa ca o iau in patul nostru si, dupa vreo 30 de minute de foiala incredibila, adoarme la loc pana pe la 8<br />
- mananca bine, in continuare cred ca ii dau prea putin sa manance, dar nu am gasit inca varianta castigatoare de a mai introduce o masa; ne chinuim inca cu laptele de vaca, alternand zilele bunicele (200-250 ml) cu cele proaste (100 ml) si foarte proaste (0 ml)<br />
- comunicam din ce in ce mai bine, chiar daca Maia inca numai non-verbal, spre disperarea mea, ca e foarte enervant si stresant uneori sa incerci sa intelegi exact ce vrea ea sa transmita numai prin gesturi si limbajul focii; nu vorbeste, dar intelege 90% din ce ii spunem si ii cerem - aduce exact obiectul din camera cealalta pe care i-l cerem, a vazut o caleasca intr-o carte si s-a dus in camera ei sa aduca printesa si caleasca de jucarie; dupa ce o imbrac sa iesim afara, merge la oglinda in camera cealalta si se admira; stie sa isi arate diferite parti ale corpului, fereastra, usa, becul, cum se spala pe cap, cum face pestele, cum topaie iepurasul<br />
- s-a imbunatatit vremea, asa ca petrecem din ce in ce mai mult timp pe afara - exploreaza cu nesat parcul, e super haioasa cu mersul ei inca nesigur, dar e foarte curioasa si curajoasa, isi baga nasul peste tot, vrea sa urce si sa coboare orice treapta intalnita in cale, de nenumarate ori;<br />
- de luni o sa stea 4 ore pe zi cu o bona - tati se intoarce mai devreme la munca, asa ca am gasit o bona; azi au facut cunostinta si Maia a fost foarte incantata, s-a jucat cu ea, i-a aratat toate jucariile, a ras de mama focului, sa speram ca lucrurile vor continua asa<br />
- tot azi Maia a facut cunostinta si cu prima boala mai serioasa - varicela; are niste bubite urate, cu lichid in varf, dar nu par sa o deranjeze, nu se scarpina, nu are febra, a fost ceva mai maraita decat de obicei dimineata, in rest pare sa treaca destul de usor prin perioada astaCarmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-88498915599253450052012-03-11T21:27:00.002+02:002012-03-11T21:27:57.126+02:00Saptamana intarcariiSaptamana care tocmai se incheie a cam pus punct capitolului alaptare pentru Maia (cat si pentru mine). Fara vreun plan bine stabilit, fara sa ma gandesc dinainte ca se va intampla acum, pur si simplu nu i-am mai dat sa suga dimineata, iar ea nu a cerut, asa cum nu a cerut niciodata, de altfel.<br />
<br />
Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.<br />
<br />
Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-48253600732035629282012-02-23T22:59:00.001+02:002012-02-23T22:59:48.678+02:00Maia are camera eiSau, in sfarsit, un surogat de camera a ei, pentru ca fiind una dintre cele doar doua camere din vastul nostru apartament, mai contine si mobilier/chestii nu neaparat dedicate Maiei. Dar contine patutul, asta fiind practic si scopul principal - sa ii mutam patutul din camera in care dormim noi, in speranta ca vom dormi, cu totii, mai bine.<br />
<br />
Mutarea s-a intamplat ieri, dar noaptea trecuta nu a fost foarte incurajatoare. Maia s-a trezit de vreo 3 ori pentru suzeta, iar apoi, la 5, s-a trezit aproape complet, nu mai voia nicicum sa adoarma la loc. Am leganat-o in brate, am tinut-o in brate stand pe canapea, nimic nu a mers. Dupa mai bine de jumatate de ora, cu gandul ca mai am doar vreo doua ore de eventual somn, am cedat si am luat-o cu mine in patul mare. Dar nici asta nu i-a placut. A inceput sa urle isteric, fara vreun motiv aparent. Pana la urma am linistit-o la san, si a mai dormit pana la 7.30. Desi imi promisesem ca nu o sa mai folosesc sanul pentru alinare, in pregatirea apropiatei intarcari, chiar am simtit ca nimic altceva nu o sa o calmeze. Azi, gandind la rece, mi-am dat seama ca e posibil sa ii fi fost foame, pentru ca nu mancase prea bine cina cu o seara in urma.<br />
<br />
In sfarsit, prima noapte a trecut, sa zicem ca a fost de acomodare, o asteptam cu interes pe a doua. So far, so good - doarme fara pauza de la 7.30 si e deja 11 pm. Doamne-ajuta!Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-84092492289988987872012-02-16T00:38:00.002+02:002012-02-16T00:40:06.936+02:00A paisprezecea lunaA fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
A fost o luna aproape intreaga de iarna adevarata, iarna grea, cu zapada asa cum eu una nu imi aduc aminte sa fi mai vazut vreodata, cu geruri din alea de poveste, cu vant, pe scurt zile de neiesit afara din casa. A fost o luna in care Maia a regresat mult cu somnul, trecand de la fericirea de luna trecuta la pur si simplu chin. Si a fost luna in care cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana zilele in care nu am gatit, iarasi un lucru nu foarte caracteristic mie pana acum, dar care simt ca se va transforma intr-o constanta.<br />
<br />
Combinatia celor mentionate mai sus cred ca a contribuit la senzatia ca luna asta a trecut foarte greu, desi, paradoxal, zilele individuale trec parca mai repede ca oricand: dimineata trag cat pot de o ora in plus de somn, apoi mic dejun in familie, apoi gatit pentru masa de pranz, Maia la somn, eu incep ziua de munca pentru job, Maia se trezeste, ne jucam putin, eu incep meetingurile, ea continua joaca cu tati, Maia la somn, eu iar la job, sau pe net,incercand sa nu raman in urma cu diverse. Asta pentru zilele de neiesit afara, ca altfel prima parte a zilei e pe drumuri, a doua parte cam la fel ca mai sus.<br />
<br />
Ziceam de somn. Oribil luna asta. experimentam o faza noua - Maia adoarme foarte greu, am stat si 2 ore sa o adorm, si se trezeste peste noapte refuzand sa mai adoarma pentru de la o jumatate de ora la o ora si mai mult. Sau, in alte nopti, adoarme repede inapoi, dar se trezeste din nou in mai putin de o ora. In timpul zilei e un pic mai bine, adica doarme intre 1 si 3 ore, depinde de zi. Am rezistat pana acum eroic si nu am luat-o din nou in pat cu noi, dar a fost greu. Am amortit de-a dreptul atarnata peste patut, am innebunit de plictiseala, mi-am gandit si raz-gandit mii de planuri in orele petrecute langa patutul ei, stand pur si simplu, pentru ca nimic nu functioneaza: nici cantatul, nici mangaiatul, nici sh-sh-itul - cand nu vrea, nu doarme, pur si simplu. Uneori imi vine sa o iau din patut, sa ii dau jucariile si sa o las sa se joace pana pica de oboseala, dar nu ma lasa gandul ca are atata nevoie de somn, mai ales in perioada asta de dezvoltare intensa. Nu stiu exact care este cauza pentru faza asta, am inceput sa cred din ce in ce mai mult ca e pur si simplu o faza, asa cum si perioada de somn OK a fost o faza, si trebuie sa o iau ca atare, sa incerc sa supravietuiesc si sa sper sa se termine cat mai curand.<br />
<br />
In rest, Maia merge acum bine de tot pe picioarele ei. E foarte sigura pe miscarile ei, se apleaca sa ridice diverse de pe jos, cara tot felul de lucruri dintr-un loc in altul (dimineata se trezeste, se da jos din patul nostru si se duce in sufragerie de unde aduce cu mari chinuri sticla de apa de 2 l ca sa ne arate ca ii e sete). A invatat sa isi arate parul si picioarele, ne pupa cand o rugam, intr-un stil foarte caracteristic, cu gura larg deschisa. Hraneste un bebe de jucarie pe care il are si apoi il leagana sa il adoarma. Cand o spal la fundic dupa kk se preface ca ia sapun si se spala pe cap, cum ii fac eu la baita. Isi duce singura scutecul la cosul de gunoi, si e foarte mandra de asta, se aplauda singura dupa aia. Aduce cam tot ce ii ceri si intelege cred majoritatea lucrurilor pe care i le spunem.<br />
<br />
In zilele astea lungi fara iesit afara ne-am jucat cu cuburi (in continuare ii place mai mult sa darame turnul construit de mine decat sa incerce ea singura sa construiasca unul), cu paharele de la Ikea, cu casuta cu forme, si, ca de obicei, cu cartile. Deja stie povestile din fiecare si participa activ la lectura, ilustrand prin gesturi ce ii povestesc eu acolo.<br />
<br />
A descoperit iPadul - de unde pana nu de mult nu facea decat sa apese la nesfarsit pe butonul de Home, de cateva zile e mult mai priceputa - isi deschide aplicatii, stie cum sa navigheze prin ele, sta si cate o jumatate de ora cu tableta in brate. Desi ma bucur de momentele astea de liniste, ma gandesc ca trebuie sa limitez aceasta activitate, ca e cam ingrijorator cat de absorbita e, si nu cred ca o ajuta prea mult in dezvoltarea ei. Ce m-a surprins cel mai tare a fost ca nu ne-am propus sa o invatam sa umble cu tableta si totusi ea s-a prins singura, si inca foarte repede.<br />
<br />
E din ce in ce mai cu personalitate - protesteaza puternic cand nu intelegem ce vrea sa ne spuna sau sa ne ceara, plange instant daca ii interzici ceva pe un ton mai ferm, se da cu fundul de pamant la propriu cand nu ii convine ceva. Ne asteapta zile din ce in ce mai interesante din punctul asta de vedere, sunt sigura.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6VuOigpcp3Zak_baKYZjSJUwWXg8xt6aN37kbveYfO1TkMiUmgFv_PUR4PmekKcSnpPMJ8xKJDf0I4iks4ygkHMNs2msLLsjEr9y6g0UW791-6n07ho-WC_WSLPFu40ruzxOtA-tUCAI/s1600/DSC00330.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6VuOigpcp3Zak_baKYZjSJUwWXg8xt6aN37kbveYfO1TkMiUmgFv_PUR4PmekKcSnpPMJ8xKJDf0I4iks4ygkHMNs2msLLsjEr9y6g0UW791-6n07ho-WC_WSLPFu40ruzxOtA-tUCAI/s400/DSC00330.JPG" width="400" /></a></div>
In continuare nu are in vocabular decat mama si tata, spre maxima mea enervare - sunetele de foca pe care le scoate cand incearca sa ne arate ce vrea au ajuns sa ma dispere. Mai ales la masa, unde nu am reusit inca sa scapam de "recuzita", si unde ea cere continuu diverse chestii pe care le vede prin bucatarie, si pana nu reusesc sa inteleg exact ce isi doreste, e jale mare.<br />
<br />
De-abia asteptam sa vedem ce ne pregateste luna a cincisprezecea :)Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-60645632557287620592012-01-16T23:45:00.000+02:002012-01-16T23:45:06.404+02:00A treisprezecea lunaAdica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
A fost si luna marilor progrese - deja Maia merge 90% numai pe doua picioare nesustinuta si doarme la ea in patut toata noaptea. A doua realizare nu stiu cat de mult e un progres, tare mi-e teama ca e doar o faza buna prin care trecem, care probabil se va sfarsi la fel de brusc cum a si inceput. Sau poate nu ...<br />
<br />
Dupa cum spuneam si in postul despre vacanta la Praga, aerul cehesc i-a priit Maiei si a indemnat-o sa se desprinda cu mai mult curaj de orice punct de sprijin, gata sa ia viata in piept pe 2 picioare. E inca in faza foarte haioasa, in care merge leganat, ca o rata, ii tremura putin picioarele, se opreste sa isi regaseasca echilibrul, uneori il gaseste repede, alteori e mai greu de gasit si aterizeaza pe fund. Insa e foarte mandra de ea, da agitata din manute ca sa ne atraga atentia, danseaza cand aude orice urma de melodie, isi flexeaza genunchii, lasa fundul in spate si incepe sa se "onduleze". De-acum trebuie sa fim de doua ori mai atenti cu ea, ca o sa tot ia cazaturi - mie cel mai frica imi e sa nu isi rupa vreun dinte (mi se pare infiorator sa stea stirba pana ii ies dintii definitivi, plus ca daca e nasoala lovitura poate sa afecteze chiar si dintii definitivi) sau sa nu se loveasca foarte rau la cap. In rest, sunt OK cu loviturile :) si nici ea nu pare prea afectata cand cade, nu plange decat f putin si numai cand chiar se loveste mai rau.<br />
<br />
Cu somnul avem parte de o perioada de bliss, sper sa nu cobesc, dar asa de bine nu a fost niciodata. Ne propusesem ca dupa intoarcerea de la Praga sa o reobisnuim cu dormitul in patutul ei si ne asteptam la proteste, mai ales dupa ultima incercare in acest sens, cand Maia a plans groaznic, cu tremuraturi. Lucrurile au stat bine inca de la Praga, cand Maia a adormit in carucior in timpul zilei, iar noaptea dormea dusa, fara nicio trezire, dar cu noi in pat. A doua zi dupa ce ne-am intors, tati a pus-o in patut pentru somnul de pranz - a adormit in 5 minute fara niciun protest. Am zis ca poate era prea obosita, dar figura s-a repetat si la somnul de seara. Noaptea s-a mai trezit de vreo 2 ori, dar a adormit imediat inapoi dupa ce i-am dat suzeta. Primele cateva zile dupa intoarcerea de la Praga a dormit fff bine, probabil era inca obosita dupa experientele noi. Apoi am avut 2 nopti mai grele, cu treziri f dese, dar mai mult ca sigur au fost din cauza primelor masele care deja se vad prin gingia de sus. Dupa ce i-am dat Nurofen in urmatoarea noapte, a dormit fara intrerupere pana dimineata. Dupa aia, noptile sunt f usoare, se trezeste maxim o data, dar nu plange, ii dau suzeta, o sh-sh-ii putin si adoarme la loc. Pe la 6-7 dimineata se trezeste si refuza suzeta, atunci o iau in pat, suge putin si adoarme la loc pana la 8-9. Somnul de peste zi a fost de 2-3 ore dupa ce ne-am intors de la Praga, de vreo cateva zile e doar de o ora, dar avand in vedere cat de bune sunt noptile, refuz sa imi fac griji, cred ca e prea incantata de mersul biped si nu vrea sa piarda vremea dormind.<br />
<br />
Deci, dupa cum ziceam, ori e doar o faza buna, ori chiar au dreptate cei cu Bed Timing cand zic ca perioada 12-13 luni e propice pentru schimbari legate de somn. Cred ca o sa imi dau seama in timp, in functie de cum vor evolua lucrurile.<br />
<br />
Cu masa am stat mai prost luna asta. La Praga a mancat numai borcanele, plus a gustat din tot felul de prostii. Mancarea pasata nu prea o mai atrage, dar daca e bucatele mari mananca mult mai putin. Nu mai vrea sa manance ceva ce mananca doar ea, vrea ce mancam noi, asa ca trebuie sa ma apuc serios de gatit sanatos. In continuare, iaurtul, mamaliga si, mai nou, painea, sunt in mare voga - ar manca la orice ora si in cantitati f mari. Ii place si omleta si oul fiert moale cu branza. Am o problema cu masa de seara, ca in afara de mamaliga cu branza si smanatana, orez cu lapte si iaurt cu fructe sau cu cereale, nu prea mai stiu ce sa ii gatesc. Sper sa ma loveasca vreo inspiratie. Per total, mi se pare ca mananca mai putin decat luna trecuta, dar incerc sa nu ma ingrijorez - trebuie sa facem trecerea de la mancarea de bebelus la mancarea de copil, si apoi cred ca lucrurile se vor regla de la sine.<br />
<br />
De jucat ne jucam mai mult in casa. Din pacate, m-am lasat prada lenei si frigului, si nu prea am mai ajuns in parc luna asta. Am mers mai des la mall, unde e foarte incantata de trenulete, cesti de cafea si alte bazaconii care se invart si imi scot cate 10 RON din buzunar la fiecare minut. Acasa s-au inmultit considerabil jucariile - cu atatea ocazii de primit cadouri, avem deja jucarii nedesfacute, care isi asteapta randul pentru mai tarziu. Dar, bineinteles, jucariile improvizate raman cele mai incantatoare: butoanele masinii de spalat; continutul diverselor sertare la care ajunge sa le deschida - scoate ce e in ele si de 3-4 ori pe zi, dar le pune si la loc, daca o rog si ii arat ce vreau sa faca; suportii de pahare sunt numarati de zeci de ori pe zi, mutati dintr-un recipient in altul, impartiti in gramajoare. II plac in continuare foarte mult cartile - le rasfoieste toata ziua, si vocifereaza cand se uita pe ele, ca si cum si-ar povesti singura ceva, e foarte draguta. Normal ca marile pasiuni Ipadul si telefonul lui mami sunt in continuare in top - parca face un pic si altceva decat sa apese butonul de Home, dar nu mare lucru :). Lucram la aranjatul cuburilor unul peste altul - acum incercarile se soldeaza cu daramatul cuburilor deja existente, dar intentia exista, mai trebuie practica. Stie exact pagina cu piticul posomorat si mi-o arata mereu ca sa ma prefac ca sunt suparata si ca plang; si bate din palme cand ajunge la pagina cu bebe care se joaca cu mingea si aplauda.<br />
<br />
In continuare nu are rabdare sa ii citesc. Imi ia cartea si vrea ea sa dea paginile, sau, mai rau, sa le rupa, iar cand termina de rasfoit arunca acea carte cat colo si ia alta. O sa perseverez, sigur o sa ajungem si in faza in care o sa i se para interesant sa ii citesc.<br />
<br />
Ne arata unde e burtica, incurca ochiul cu nasul, dar doar la ea, la papusi stie care e unul, care altul. Intr-o vreme scotea limba daca o rugai, de vreo cateva zile nu mai reactioneaza. Stie sa faca precum pestele, si are sunete specifice pe care le scoate cand vede bebei si pisici. Ii plac copiii extraordinar de mult - cum vede un copil in preajma ei, rade de mama focului si se apropie de el, vrea sa il atinga (bine, e cam violenta dupa standardele adulte, ca flutura tare din maini) si parca vrea sa ii tina de mana. E foarte foarte dragalasa cand sunt alti copii prin preajma, fie ei mai mari sau mai mici.<br />
<br />
E din ce in ce mai prezenta, comunicam din ce in ce mai bine, desi pentru mine recunosc ca e foarte frustranta comunicarea ei prin onomatopee si prin aratari cu degetul. De-abia astept sa inceapa sa vorbeasca, sa reuseasca sa imi spuna exact ce isi doreste, ca deja masa de bucatarie devine neincapatoare pentru toate obiectele pe care le aduc pe ea, in incercarea de a ghici ce isi doreste ea cand imi arata cu degetul diverse, doar-doar o mai lua o inghititura de mancare. Imi aduce diverse lucruri daca ii spune tati sa mi le aduca, se duce din bucatarie la tati in sufragerie daca ii spun eu sa se duca. E delicios de atasata de mine, dar numai daca sunt prin preajma - daca lipsesc, sta foarte bine si cu tati, si cu oricine altcineva.<br />
<br />
Azi i-am facut cunostinta cu zapada si cu sania. Auzind ca e zapada la munte, am profitat de o zi de sarbatoare din America si am plecat la Predeal. A fost foarte frumos, a nins ca in povesti, era foarte multa zapada, a fost si cam frig, dar nu am stat exagerat de mult afara. Maia parea uimita de chestiile alea mici care i se asezau pe genele lungi, a stat cuminte pe saniuta si cand a plimbat-o tati, si cand am dat-o pe partie. Nu prea putea sa mearga singura prin zapada, hainele groase si cizmulitele butucanoase o faceau un mic humpty-dumpty. Dar ne-am simtit foarte bine si speram sa repetam cat de curand experienta.<br />
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-82389881907545091572012-01-12T23:39:00.001+02:002012-01-12T23:40:00.970+02:00Ce-am invatat in primul an de mamicenieM-am gandit ca n-ar fi rau sa fac un rezumat al lucrurilor pe care le-am invatat anul asta, cine stie cand mai am nevoie de ele<br />
<a name='more'></a><br />
- Alaptatul nu e chiar asa de natural cum vor unii sa ne faca sa credem. E foarte important sa te informezi inainte si in timp ce cat poti de mult, sa ceri ajutor atunci cand problemele devin grave (dureri, ragade etc) si sa vrei sa alaptezi atat de tare incat sa nu te laso descurajata de zilele mai grele.<br />
- Suzeta nu e cel mai rau lucru pe lumea asta. OK, trebuie mai intai sa astepti sa iti cunosti un pic copilul, sa iti dai seama de ce plange cand plange, dar o data trecuta etapa asta, daca nu poti sa existi numai si numai pentru copilul tau (si cine poate, in ziua de azi?), suzeta ajuta mult - cand e mai mic bebe ca sa se calmeze in situatii deranjante (gen doctor, masina etc), cand e mai mare ajuta mult la somn.<br />
- Cartile de parenting ajuta si ele foarte mult, mai ales daca esti, ca mine, genul care are un respect deosebit pentru cuvantul scris si careia ii place sa se informeze despre toate lucrurile prin care trece. Insa uneori, cartile pot sa puna si presiune, mai ales daca esti la primul copil si vrei sa faci totul perfect din prima. Trebuie sa pastrezi tot timpul informatia in the back of your mind, dar sa iti asculti inima, instinctul de mama atat de vehiculat chiar exista si nu ai cum sa gresesti daca il urmezi. Stiu, nu e simplu, traim intr-o lume super competitiva, cu (prea) multa informatie si (prea) multe teorii, dar nimeni pe lumea asta nu iti cunoaste copilul mai bine ca tine, iar daca tu crezi ca ceva il va face fericit, sigur asa va fi.<br />
- Hainele de bebei sunt cele mai frumoase de pe pamant, dar si cele mai scumpe. Nu ai cum sa nu cumperi, pentru mine e una din placerile parentingului. Dar dupa ce trece frenezia inceputului, trebuie sa revii cu picioarele pe pamant si sa faci un raport pret/numar de purtari, oricat de cute ar fi outfitul (asta, bineinteles, daca nu te dau banii afara din casa, ca atunci, go splurge yourself, by all means). Maia inca poarta la 1 an unele lucruri de 6 luni, deci dupa primele luni de crestere accelerata, deja hainele vor fi purtate perioade mai lungi, asa ca merita investitii mai mari.<br />
- Durerile de dinti chiar sunt cel mai infiorator lucru pentru un bebe sanatos. Ele au fost cauza celor mai nasoale episoade de anul asta, asa ca incercati orice remediu puteti, iar cand nimic nu merge, nu va fie teama de Nurofen/Panadol - daca ati fi fost in locul copilului, cu siguranta voi ati fi luat asa ceva de mult.<br />
- Nu va grabiti cu diversificarea. Bebe are toata viata inainte sa manance solide, numai cateva luni sa manance lapte de la voi. Eu m-am cam grabit, cred eu - din fericire, Maia nu pare sa fi fost afectata, dar e posibil ca alti bebei sa nu fie asa "insensibili". Bine, acum exista si reversul medaliei, ca probabil ca daca nu m-as fi grabit cu diversificarea si cu scosul sanului peste zi, Maia ar fi fost mai atasata de san si ar fi fost mai solicitanta decat este acum. Mie imi convine cum e asa, ca nu mi-ar fi placut sa fie genul care sa imi ridice bluza pe strada, dar acum depinde de fiecare mama ce simte ca poate si nu poate sa faca.<br />
- Cu jucariile e ca si cu hainele - ei au nevoie de mult mai putine decat credem noi, dar de, e greu sa te abtii. As incerca sa fiu mai creativa, sa incerc sa imprumut in loc sa cumpar, sa fac schimb cu alte mame, mai ales ca nu am in plan sa mai existe un al doilea beneficiar al celor cumparate deja.<br />
- Sa nu va fie teama sa plecati cu copilul de acasa. Acum da, o sa ziceti ca am eu copil nepretentios, which could be true, dar eu zic ca si cel mai sensibil si pretentios copil se simte mai bine cand e implicat in activitatile familie, decat cand e tinut in casa, cu bunicii sau cu bona, in timp ce parintii isi vad de-ale lor. Asta nu inseamna ca parintii nu trebuie sa isi vada de-ale lor singuri din cand in cand, dar in general mie imi place sa o iau pe Maia cu mine peste tot.<br />
- Merita sa va luati un dispozitiv de purtat copilul - uneori e mult mai util decat un carucior, mai ales pentru mame cu probleme de coloana si mai ales in tara noastra, unde handicapatii si mamele cu copii sunt in acelasi grup mizerabil al celor de care societatii nu ii pasa ca trebuie si ei sa circule, sa intre in diverse cladiri etc. Slingul m-a ajutat mult la inceput, in casa, sa o adorm pe Maia repede, sa o linistesc cand era mai colicoasa si sa mai fac diverse prin casa cu 2 maini.<br />
- Am invatat si ca nu exista doi copii la fel, fie ei si nascuti la juma de ora unul dupa altul, dar prin punctele esentiale ei seamana si comunicarea cu alte mame ajuta mult la scaderea nivelului de stres - afli din timp ce te asteapta sau ai o vorba buna pentru situatii prin care tu ai trecut deja.<br />
- Am inceput sa invat ca Maia este si va fi probabil intotdeauna diferita de imaginea ei din capul meu, dar asta nu o face cu nimic mai putin copilul meu drag si iubit. O sa am o problema, sper eu din ce in ce mai mica, sa o accept pe Maia cea din realitate, diferita de cea din capul meu, fara sa ma simt dezamagita. Trebuie sa continuu sa invat sa o descopar pe Maia in fiecare zi asa cum e ea si sa incerc cat pot sa o ajut sa modeleze cat mai bine materialul primit, dar doar atat, nimic mai mult.<br />
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-64670535113468003632012-01-10T23:44:00.000+02:002012-01-10T23:44:02.977+02:00Cum mi-am petrecut vacanta de iarnaA fost o vacanta foarte reusita, atipica un pic, in sensul ca am facut ceva chestii diferite de cele pe care le faceam in anii trecuti de sarbatori, dar per total, mi-a placut. Mi-a fost foarte greu sa ma intorc la munca, ma obisnuisem deja sa-mi fac program pe toata ziua, sa nu am dupa-amiezele ocupate, mai ales ca jobul asta actual imi place din ce in ce mai putin. Cine stie, poate aduce Anul Nou ceva bun la capitolul asta.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Am inceput in Ajun de Craciun, cand ne-au vizitat nasii, am impartit cadouri, am facut poze langa bradut, ne-am jucat, am mancat clasicele mancaruri pe care ma pricep sa le gatesc de Sarbatori, Maia a fost foarte incantata, i-a placut tare mult bradul, mai ales luminitele din el, dar si globurile, spre care se intindea mereu, iar cand o luam in brate si o apropiam de brad, incerca sa le ia din brad. Ca sa simtim ca e sarbatoare, a refuzat sa adoarma pana pe la 12 noaptea, dar apoi a dormit bine si ne-am trezit de-abia la 9 a doua zi.<br />
<br />
Craciunul l-am petrecut la parintii nasilor, a fost multa lume noua, asa ca pentru Maia a fost destul de obositor, mai ales ca nu a vrut sa doarma la pranz decat cam o ora. Nu a vrut nici sa manance mare lucru, dar in rest s-a distrat, s-a jucat cu pisoiul, a dansat, a fost in forma.<br />
<br />
Cea mai mare distractie a fost insa de Revelion. Pe 29 am plecat spre Praga. Am avut curaj sa plecam cu masina, sperand ca nu o sa regretam amarnic. Din fericire, a fost chiar bine, Maia s-a comportat exemplar, in special in masina, care de fapt era teama noastra cea mai mare, drumul fiind destul de lung. A dormit majoritatea timpului in masina, s-a jucat cu jucariile luate de acasa dar mai ales cu cardurile din portofelul meu - portofelul a fost marele hit, distractia cu el dura mult mai mult decat cu jucariile clasice. Am facut escala la Arad la finii nostri, unde Maia a fost doborata de oboseala pe la 7 seara si apoi a dormit neintoarsa pana a doua zi la 6 cand am pornit din nou la drum. A doua parte a drumului a fost mult mai lejera, fiind numai pe autostrada. Am ajuns la Praga in jur de ora 2 pm, am hranit copilul si am plecat in mallul de langa hotel sa cumparam apa, fructe, diverse. Maia a adormit in carucior imediat ce am intrat in mall (mare surpriza pentru mine, ea nu mai adormise in carucior de cateva luni bune), am terminat cumparaturile, am imbracat-o cu geaca si caciula sa iesim afara si nu a dat nici cel mai mic semn ca ar vrea sa se trezeasca.<br />
<br />
Cam asa a fost toata vacanta - adormea in carucior la plimbare, dormea cam 1 ora-doua, dar dusa, nu conta ce se intampla in jurul ei. La fel de bine a dormit si noaptea, desi se culca mai tarziu decat acasa, ca avea doua somnuri pe zi, dintre care unul pe la 5. A adormit inclusiv in noaptea de Anul Nou - a admirat artificiile cam 5 minute, chiar parea incantata, tot arata cu degetul si exclama de bucuri, apoi a adormit, in ciuda petardelor si bubuielilor din jur.<br />
<br />
A stat destul de mult in carucior, mai mult decat ma asteptam, dar totusi Manduca a fost de mare folos, ca daca devenea obosita sau i se facea foame, incepea sa maraie si se linistea daca o purtam. Ne-a facut si cateva faze urate, dar numai pentru ca era obosita, de vreo 2 ori a plans asa isteric, dar nu a durat mult sa o linistesc, si chiar era cumva de inteles starea ei.<br />
<br />
S-a jucat foarte mult singura, a explorat toate coltisoarele camerei de hotel, era foarte vesela, si-a dat drumul la mers singura mult mai mult decat acasa, a socializat cu nasii si cu ceilalti prieteni care au fost cu noi. De mancat a mancat mult mai putin decat acasa, seara nu voia mai nimic, dar nici eu nu m-am stresat foarte tare, am zis ca n-are ce sa se intample si ca oricum, probabil din cauza mediului atat de nou, mancarea nu era printre prioritatile ei. A mancat aproape numai borcanase, m-am simtit un pic vinovata, dar nu prea aveam alternativa.<br />
<br />
De la Praga am plecat spre Parndorf, sa facem un pic de shopping - acolo a stat numai in Manduca si s-a distrat foarte tare la Nordsee, pleca singura pe piciorusele ei pe la alte mese, tragea oamenii de maneca, toata lumea ii zambea si vorbea cu ea, a fost vedeta.<br />
<br />
Apoi a urmat Budapesta, unde prima noapte a fost mai ciudata - m-am speriat ca poate a racit sau o doare burtica, ca s-a tot foit primele 2 ore dupa ce a adormit, nu-si gasea deloc locul, dar din fericire nu a fost nimic grav, probabil era prea agitata. A doua zi la micul dejun a acceptat scaunul de masa, a mancat omleta, a fost foarte cooperanta. Dupa care a urmat highlightul vacantei - vizita la Aquaworld. Maia a fost in extaz, radea de numa-numa, exclama, batea din palme. nu ne-a lasat sa ii punem aripioare ca sa poata pluti singura si nici nu a putut sa foloseasca piscina de copii, asa ca am tinut-o cu noi in piscina mare cu jet de apa si jacuzzi. A si dormit la pranz, acolo pe sezlong, chiar se vedea ca ii place tare mult apa, si copii din jur, si atmosfera in general.<br />
<br />
De drumul de intoarcere ne era cel mai teama, ca a fost si lung (fara oprire, Budapesta - Bucuresti), si noi obositi, dar am avut o supriza foarte frumoasa. Probabil ajunsa de oboseala acumulata, Maia a dormit aproape tot drumul, cu exceptia a doua pauze de masa si a unei reprize de joaca cu jucariile. A fost minunat si am ajuns cu bine acasa, unde a dormit din nou foarte bine toata noaptea.<br />
<br />
A fost o vacanta foarte reusita, ne-am bucurat mult ca am fost toti impreuna, probabil daca am fi lasat-o pe Maia acasa ne-am fi simtit mai tristi, gandindu-ne mereu la ea; ni s-a dovedit inca o data ca avem un copil minunat, dulce, vesel, deschis catre nou, tolerant, care e deja copil mare si cu care ne putem intelege usor. De-abia asteptam acum urmatoarele calatorii in trei.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-30626461561178748122011-12-17T21:53:00.002+02:002011-12-17T21:53:22.431+02:00A douasprezecea lunaUfff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Luna asta a fost foarte draguta, pentru ca a fost plina de petreceri, cadouri si momente frumoase. Luna decembrie este luna Maiei - il avem pe Mos Nicolae, dar si ziua de nume, pe 6, apoi ziua de nastere, apoi Mos Craciun, e o sarbatoare continua. Cateodata ma gandesc ca poate ar fi trebuit sa ii aleg alt nume de sfant, si nu tot unul sarbatorit in decembrie, ca sa mai rasfiram asa ocaziile de petrecere. Acum, insa, e prea tarziu, numele imi place mult, asa ca nu avem altceva de facut decat sa ne bucuram de luna asta speciala.<br />
<br />
Pe la inceputul lunii a douasprezecea, Maia dadea semne ca vrea sa inceapa sa mearga nesprijinita - se ridica singura de jos si facea cativa pasi buni inainte de a se prabusi la loc. Acum insa de vreo saptamana, nu mai face asta si nu mai vrea sa mearga nici dusa de manuta foarte mult. Cu siguranta e o faza, dar astept cu nerabdare momentul cand o sa inceapa sa mearga singura. Stiu ca toata lumea spune ca nerabdarea nu isi are rostul, ca viata mea va deveni mult mai complicata, dar ea deja merge de-a busilea peste tot, cauta peste tot, se ridica in picioare pe toate cele, asa ca multe locuri neexplorate nu prea mai are in vastele noastre palate de 50m patrati.<br />
<br />
Cu somnul stam ceva mai bine de la o vreme, in sensul ca nu se mai trezeste noaptea decat foarte rar, si adoarme inapoi daca primeste suzeta. Nu i-am mai dat sa suga noaptea de ceva vreme. Partea proasta e ca in continuare dormim toti in patul mare, si mie mi se pare ca o deranjam cu prezenta noastra, asa ca de-abia astept sa ne intoarcem din vacanta de la Praga ca sa incep re-obisnuirea in patutul ei. Se pare ca luna asta si urmatoare sunt OK pentru sleep training (potrivit unei alte carti despre somn pe care am citit-o si care sustine ca nu metoda de sleep training e problema, ci momentul cand o aplici, pentru ca, in functie de dezvoltarea emotionala a copilului, exista perioade propice pentru sleep training si perioade in care te chinui degeaba)<br />
<br />
Cu mancare stam iarasi bine. Am scapat si de stresul cantitatii mancate, acum punem accentul mai mult pe gusturi, pe combinatii noi, si incercam incet-incet sa adoptam un program de masa mai apropiat de al unui adult. Am trecut si la pasatul cu furculita si nu cu blenderul, singura problema e carnea de pasare de tara, care e f atoasa si pe care Maia o refuza daca nu e blenduita. Probabil ca cel mai bine e sa continui sa blenduiesc doar carnea si sa o amestec cu legumele pasate cu furculita. Imi ia din ce in ce mai des furculita din mana ca sa manance singura, si roade in continuare tot ce prinde, mai ales ca ne chinuie alti dintisori. A facut chiar si febra, destul de mare, o zi si o noapte, fara alte simptome, asa ca am pus-o pe seama dintilor. Plus ca e cu mana in gura pana la cot tot timpul si saliveaza incredibil de mult.<br />
<br />
Jocul preferat mai nou e sa punem chestii mici intr-o chestie mai mare, apoi sa rasturnam chestia mai mare si sa o luam de la capat. Plus ii place foarte mult sa danseze, hitul preferat este Tot mai sus al lui Moga si Guess Who. E foarte haioasa, incepe sa bata din picior sau sa dea din manute de cate ori aude cate un ritm care ii place, sunt foarte incantata, pentru ca mie imi place foarte mult sa dansez si mi-ar placea sa fi mostenit asta de la mine, mai ales ca eu sunt decisa si sa o trimit la niste cursuri cand o sa mai creasca. Ii plac foarte mult si cartile - da paginile singura si rade, vorbeste cu imaginile din carte. SI la masa avem doua carti pe care le rasfoim cat mancam, au tot meniul pe ele, dar sunt distractia preferata. Ii mai place sa inchida usile dintre camere, apoi sa vocifereze pana i le deschide cineva din nou. Ii place sa arunce jucarii din patut si sa le urmareasca cu o privire malefica pana ajung pe jos. Si, in continuare, i se pare foarte distractiv sa scoata lucruri din sertare, sa traga de hainele din dulap, sa scoata scutecele din punga lor si sa le insire prin casa.<br />
<br />
De Mos Nicolae a primit un laptop de bebelus, dar si o punga cu rondele de orez - a fost mult mai incantata de food decat de jucarie, mi-a cerut imediat sa ii deschid punga, si-a bagat amandoua mainile in ea, a scos cate doua rondele in fiecare si apoi manca tacticos cand dintr-o mana, cand din cealalta.<br />
<br />
Comunicam deja foarte bine - mi-e foarte clar cand imi cere ceva, ea intelege daca o rog sa imi aduca un obiect, apoi sa i-l dea lui tati. E grozav sentimentul ca nu mai vorbesti chiar cu peretii :)) dar deja cred ca trebuie sa incepem sa ne educam limbajul si sa avem grija ce ne iese pe gura. Mai bine mai din vreme decat sa ne trezim ca incepe sa reproduca cine stie ce tampenii<br />
<br />
E o minune de copil, e minunea mea si sunt pur si simplu indragostita de ea<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNMTEgdRmZY4V76sIOMRv3wMvVa-gco3CqvF_cUcaeLypkFCqRTDq1WTnb5HlUfmvF-6hV5pbXwiVpL4d3ATw_rhDoSYG8SAJD1FSXyJc1NRVbLsILe2ldRRFdx1YH5IKpNkp-2-0ZCQ0/s1600/IMG_2164.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNMTEgdRmZY4V76sIOMRv3wMvVa-gco3CqvF_cUcaeLypkFCqRTDq1WTnb5HlUfmvF-6hV5pbXwiVpL4d3ATw_rhDoSYG8SAJD1FSXyJc1NRVbLsILe2ldRRFdx1YH5IKpNkp-2-0ZCQ0/s320/IMG_2164.JPG" width="320" /></a></div>
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-61321155079708114122011-12-13T17:00:00.001+02:002011-12-13T17:02:03.894+02:00Maia la 1 an fara 2 zile<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/nQAvf4JNt1c?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-29829553546562434942011-12-07T15:14:00.001+02:002011-12-07T15:19:22.208+02:00Check-up-ul de 1 anA avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.<br />
<br />
Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.<br />
<br />
Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)<br />
<br />
Mai avem putin pana la marele prag.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-41386155831100329432011-11-27T22:13:00.001+02:002011-11-27T22:23:37.788+02:00Prima masa la restaurantS-a intamplat cam devreme, zic eu, dar Maia se simte bine deocamdata :) O sa vedem ce ne aduc zilele urmatoare.<br />
Povestea e ca azi am iesit cu un grup de prieteni la masa. Maia a dormit pana la ora la care noi trebuia sa fim la restaurant, asa ca am zis ca iau borcanasul cu mancare de acasa sa i-l dau la restaurant, rugandu-ma in gand ca City Grill sa aiba scaun de masa pentru copii.<br />
<a name='more'></a>Ca sa nu mai pierd vremea cu incalzitul acolo, m-am gandit sa bag repede borcanasul la microunde (alta chestie pe care nu o fac de obicei, dar acum eram in criza de timp), sa il incalzesc bine de tot, astfel incat pana la restaurant sa se raceasca si sa fie numai bun de mancat. Numai ca, in timp ce scoteam borcanasul din frigider, suna telefonul, raspund, incep sa vorbesc, creierasul meu se comuta pe pilot automat si bag borcanasul cu tot cu capac la microunde. 3 minute mai tarziu, capacul era langa borcanas, cu jumate din continutului borcanasului pe el, iar din cuptor ma izbea un miros ciudat - nu mi-am dat seama daca de ars, de metal, anyway am decis ca nu mai iau borcanasul si ca o sa ne descurcam la fata locului cumva.<br />
Ajunsi acolo, exact cum am intrat ne-a intampinat un scaun de masa pentru copii (chiar unul f dragut, de la Peg Perego), asa ca macar din punctul asta de vedere m-am relaxat. Apoi am comandat ciorba de cocos si pastrav la gratar cu piure. Maia a mancat cam 10 linguri de ciorba si jumatate din portia de cocos din ciorba mea, plus jumatate de pastrav si cateva linguri de piure. Eu m-am declarat multumita, ei a parut sa-i placa foarte tare, mai ales pestele, asa cum ma asteptam.<br />
Nu intentionez sa repetam experienta prea curand, dar per total nu cred ca a fost chiar asa de rau.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-36949044222080691552011-11-16T10:54:00.001+02:002011-11-16T11:08:40.896+02:00Mi-a trebuit Cola ...... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil. <br />
<br />
Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.<br />
<a name='more'></a> Cand intru acolo mi se fixeaza ochii pe frigiderul cu Coca-Cola - evident creierul meu simtea nevoia sa se trezeasca cumva, asa ca, pe langa ceapa, iau si o sticla mare de Cola. Cum ajung acasa imi torn un pahar, apoi inca unul, cred ca am baut vreo trei pe stomacul gol, apoi pana aseara inca vreo 2-3.<br />
<br />
Am mai baut eu Cola de cand am inceput sa alaptez, dar niciodata atat de multa, iar Cola adevarata doar de cateva ori, in rest a fost din aia de la dozator. Nu mi-am facut neaparat griji ca o sa ajunga in lapte, pentru ca eu de multa vreme nu ii mai dau lapte ziua Maiei, iar pana seara la 9 ma gandeam ca se duce orice urma de Cola. De fapt, acum ca scriu, imi dau seama ca stiu ca nu e asa, dar ieri efectiv nici nu mi-am pus problema - mi-a fost pofta de Cola si am baut.<br />
<br />
Un factor favorizant al celor ce vor urma a fost si faptul ca, pe la 5 dupa-amiaza, a trebuit sa o culc, mai de voie, mai de nevoie, pe Maia, si, cum nu aveam timp sa o las sa adoarma in voia ei, am pus-o la san. A adormit, dar in 40 de minute s-a trezit, lucru foarte neobisnuit pentru ea, care doarme cel putin 1 ora in conditii normale.<br />
<br />
Apoi la 8.30 seara am inceput rutina de somn, pe la 9 am pus-o la san, dar nu voia nicicum sa adoarma. Se vedea ca e obosita, se freca la ochi, statea linistita in pat cu ochii inchisi, dar nu reusea sa adoarma profund. S-a miscat ca o sfarleaza cam o ora, apoi a adormit in sfarsit. Dupa alta ora a inceput sa scanceasca, i-am dat suzeta, s-a linistit,dar tot foarte miscatoare era, se vedea ca nu e soundly asleep.<br />
<br />
La 12 s-a trezit din nou si nu a mai fost chip sa o adorm pana la 2. Lumina stinsa, nu discutam cu ea, si eu si taica-su eram foarte aproape sa adormim, ea nu si nu. Se misca dintr-o parte in alta a patului, voia sa coboare din pat, orice numai sa nu doarma. Intr-un final, a adormit, candva dupa 2 cred, pe marginea patului. Eu am vazut-o ca nu are o pozitie prea safe, dar am zis sa o las sa adoarma mai profund inainte sa o mut. Bineinteles, am adormit, si m-am trezit intr-o bufnitura - Maia cazuse jos din pat. S-a speriat groaznic, de lovit nu s-a lovit foarte tare (adica nu s-a dat cu capul de noptiera, care e teama mea cea mai mare), dar a plans groaznic, probabil de teama - vreo 20 de minute ne-am chinuit sa o linistim, apoi inca pe atat sa adoarma din nou. Dupa care la ceva vreme, nu stiu exact cat, dar parca sa auzea un tramvai pe afara, deci sa fi fost dupa 5 am, s-a trezit din nou, plangand, nu voia suzeta, nu au impresionat-o nici bratele mele, pana la urma i-am dat apa, m-am gandit ca poate ii e sete - si a baut mai mult de 150 ml apa, cu galgaituri. Oare se poate intampla ceva rau daca un bebelus bea prea multa apa?<br />
<br />
Anyway, dupa toata apa, a adormit instant si s-a mai trezit la 8. Eu nu m-am trezit nici acum pe deplin, dar sigur nu o sa folosesc restul de Cola de ieri :DCarmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-61200819360839470802011-11-15T12:20:00.001+02:002011-11-15T13:02:16.400+02:00Luna a unsprezeceaMulte progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Suntem cred foarte aproape de mersul nesprijinit, s-a ridicat singura in picioare deja de cateva ori si a facut cativa pasi. E inca tematoare, fizic e clar capabila sa mearga singura, dar mi se pare ca ii este frica - cand se vede nesprijinita, imediat se lasa usor in fundulet, nu cade ca bolovanul, se lasa pe vine si apoi pe fund, sau pune mainile in fata si o ia de-a busilea. De-abia o astept sa o vad independenta pe doua picioare.<br />
<br />
De pe la sfarsitul lunii trecute incepuse sa faca "pa", strangand pumnul intr-o maniera foarte nastrusnica, asa. Acum face de cate ori aude numai cuvantul "pa", cand incep sa-i spun ca mergem sa ne imbracam sa iesim afara, cand ma vede apropiindu-ma de usa de la intrare. Arata becul, stie cine e mama, cine e tata, ne mai incurca cateodata, dar de obicei ne arata cu degetul. Ne da obiectul pe care il tine in mana daca i-l cerem, de fapt are un nou joc preferat - sa plimbam obiectul intre noi: ea mi-l da mie, eu zic "multumesc", i-l dau inapoi, ii zic "poftim", apoi ea iar mi-l da mie si tot asa. E mult mai incantata de antemergatorul de la VTech - fiind mult mai sigura pe propriile picioare, il plimba prin casa toata ziua. Alte preferinte de jucarii nu prea mai are, am ramas la telecomenzi, telefoane, chei. A descoperit absolut toate sertarele din casa, le goleste de nenumarate ori pe zi, isi prinde degetele de nenumarate ori pe zi, dar nu o face sa renunte la distractia ei preferata. Ii place sa se intinda pe gresie sau pe parchet, sa se impinga in maini si sa alunece in spate, e f amuzata de faza asta. Stie sa coboare si sa urce singura in pat, si la fel, face chestia asta de multe ori pe zi. Ii plac cartile din ce in ce mai mult, sa dea singura paginile, mai nimereste sa imi arate cate un animal, dar cred ca e doar intamplare - vocifereaza intens cand e singura si se uita pe o carte, cred ca povesteste ceva.<br />
<br />
De mancat, mancam cam la fel ca si pana acum, cu zile mai bune si mai proaste, cu o preferinta enorma pentru borcanase, iar eu ma gandesc cu groaza ca e timpul sa fac ceva schimbari in meniul ei. Ne apropiem de 1 an, cand toate cartile zic ca nu mai sunt f multe restrictii si copilul trebuie sa manance ce mananca si ceilalti membri ai familiei. Asta inseamna mai multe lucruri oarecum neplacute pentru mine: trebuie sa gatesc mai des pentru toata familia, sa am grija sa fie cat se poate de sanatos, si sa ma inarmez cu rabdare ca sa o las pe Maia sa manance singura, cu manuta, bucatele mici, in loc de piureuri. Nu stiu cand o sa ne iasa 100%, caci acum, desi mananca singura o groaza de chestii (rondele de orez, covrigi, mar, para, banana, ardei, morcov, castravete, paine), mesele principale sunt pasate si livrate de mine cu lingurita. Am incercat intr-o zi sa ii dau peste la gratar facut bucatele mici, cu cartof si morcov fiert, dar dupa 10 minute se plictisise deja si nu mai voia sa manance singura. Deci cred ca o vreme macar trebuie sa mai mergem inca in paralel cu piureuri si bucatele. De mestecat ea stie sa mestece, asa ca nu cred ca o sa ramanem la piureuri o vesnicie.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWGhex3B963IXjrXTB-5o-sBSxN280dPcgr1r1VTloRsf97c_yfnZr854lSaCsYyHn5J60u8qqcOSKXtBTsiAp7BOJcbYBX70nS3ldeNl2nV48-H4Brz5mm_ZwubrbMb10DYxWHWQx7Zo/s1600/photo+%25281%2529.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWGhex3B963IXjrXTB-5o-sBSxN280dPcgr1r1VTloRsf97c_yfnZr854lSaCsYyHn5J60u8qqcOSKXtBTsiAp7BOJcbYBX70nS3ldeNl2nV48-H4Brz5mm_ZwubrbMb10DYxWHWQx7Zo/s320/photo+%25281%2529.JPG" width="239" /></a><br />
Cu somnul iar suntem cam in pom. Luna asta a fost amestecata, cu nopti foarte OK si nopti foarte proaste, numitorul comun fiind dormitul cu noi in pat. De ieri mi-am propus sa o (re)invat sa adoarma si sa doarma la ea in patut, dar se pare ca nu va mai fi nici pe departe la fel de usor ca data trecuta. A plans si ieri si azi cum nu am mai vazut-o plangand niciodata, tremurand, cu o privire disperata, cam 10 minute cred, atat am rezistat sa stau langa ea, sa ii cant, sa o mangai si sa incerc sa o linistesc. Nu am reusit nicium, asa ca am luat-o in brate unde a mai suspinat inca vreo 15 minute pana s-a linistit. Iar azi s-a trezit din somn si a inceput sa tremure toata si sa strige "mama, mama" speriata toata. M-am cam speriat si eu, sincera sa fiu, si nu stiu daca sa mai incerc sau nu. O sa incerc sa caut ceva metode, poate reusim pana la urma, dar daca in 2-3 zile nu vad ceva progres, nu cred ca o sa continuu, chiar nu pot sa suport sa o vad plangand asa. Mai ales ca daca dormim toti in patul mare, dormim foarte bine, fara sa se trezeasca deloc noaptea. Bine, in afara de unele nopti, cand o apuca sa imi zgandareasca alunitele. Asta e iar o chestie pe care a inceput sa o faca luna asta si care ma enerveaza, si nu stiu cum sa o fac sa renunte: am doua alunite mai proeminente in partea de sus a decolteului, deci vizibile indiferent cu ce ma imbrac, in afara de pulovar cu gat (de care nu port), iar Maia adora sa le zgandareasca toata ziua, de mi-a dat si sangele de cateva ori si cred ca daca nu sunt atenta, o sa mi le smulga cu totul la un moment dat. Lasand la o parte durerea, sunt ingrijorata si pentru ca stiu ca nu e bine sa deranjezi alunitele, sa nu cumva sa le transformi in ceva mai grav. Dar chiar nu stiu cum sa o fac sa renunte la obiceiul asta: ii explic cu vorba buna, ii iau mana de acolo, imi tin eu mana peste ele, ii spun "nu" pe ton serios, ma fac ca plang, nimic nu pare sa functioneze. O sa incerc sa mi le acopar cu un plasture, desi cred ca plasturele ii va atrage si mai mult atentia, dar macar o sa fie ocupata sa traga de plasture pana ajunge la alunite.<br />
<br />
Cam asta am facut luna asta, iar acum incepem numaratoarea inversa pana la prima noastra aniversare.<br />
<br />
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-83966316852644015702011-10-18T19:01:00.002+03:002011-10-19T23:36:34.071+03:00Lunile a noua si a zeceaSpre rusinea mea, am sarit peste postarea aferenta lunii a noua, asa ca o sa incerc acum sa fac un rezumat pentru ultimele doua luni. Au fost doua luni grele; nu am avut probleme majore, cum ar fi boala sau altele de genul asta, dar feelingul general pe care il am asta este. Bineinteles ca au fost si doua luni foarte frumoase, asa cum au fost toate cele zece de pana acum, dar solicitarile sunt din ce in ce mai mari, ingrijorarile la fel.<br />
<a name='more'></a><br />
Am avut perioade bune si perioade rele. Am avut perioade in care nu a vrut sa manance legumele - am apelat in disperare de cauza la borcanase, pe care Maia le savureaza de-a dreptul. Asa ca atunci am stat si m-am gandit cum sa folosesc asta in favoarea mea - si am inceput sa gatesc mai simplu, doar doua-trei legume + carnita si ceva condiment (chimen, busuioc, oregano, patrunjel/marar verde), iar mancarea de pranz nu o mai servim din bol, ci din borcanas. Plus o las sa testeze singura mancarea cu manutele inainte de a-i duce eu lingurita la gura. O vreme a mers asa, de vreo cateva zile iar face nazuri, cu plansete, cu urlete, cu racnete mai nou, cu zbatere sa se ridice din scaun si sa plece, un intreg spectacol. De cele mai multe ori ii dau in loc de legume iaurt cu cereale la masa respectiva, dupa care, 3-4 ore mai tarziu, mananca si legumele, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Am cantarit-o pe 10 octombrie, la 1 luna si 4 zile de la precedenta masuratoare, si avea 9,27 kg, deci cam 500 g plus. Acum astept sa vad si ce arata cantarul oficial, ca sa zic asa, al pediatrei de la Medlife, unde am cantarit-o in septembrie, dar totusi si mie mi se pare ca s-a mai inzdravenit (nu ca ar fi fost slaba moarta), asa ca eu zic ca a luat mai mult de 300 g luna asta.<br />
<br />
Cu somnul nu avem ce progrese sa raportam. Dupa vreo doua saptamani de adormit la ea in patut, fara proteste si fara plansete, a intors foaia brusc, nu stiu din ce motiv, si nu a mai vrut sub nicio forma sa adoarma in patut. Asa ca o leganam putin in brate, dupa care o asezam in patut. A functionat si asta vreo cateva zile, dupa care iarasi chin. Am inceput sa o adorm in pat si apoi o mutam in patut. Iarasi a fost OK cateva zile, dupa care nu mai voia sa adoarma nicicum decat pe la 2-3 dupa-amiaza. Am zis ca poate vrea sa treaca la un singur somn pe zi, dar parca mi se parea totusi destul de obosita si nu cred ca este inca pregatita pentru schimbarea asta. Asa ca am inceput sa ma asez cu ea in pat pentru somn dimineata fix la 2 ore dupa ce se trezea - si adormea copilul meu in 2 minute, pentru 1 ora jumate minim de somn. Si bineinteles ca, dormind asa devreme dimineata, mai avea timp de inca un somn de 1 ora jumate dupa-amiaza. Au fost cam doua saptamani de program din asta foarte-foarte bune. Se vede pe ea ca e odihnita si vesela.<br />
<br />
Numai ca de vreo cateva zile nu mai vrea sa adoarma dimineata, adoarme din nou de-abia pe la 1 dupa-amiaza, asa ca seara ne culcam la 8. Noaptea e tot cam ca inainte - treziri destul de dese pana la 12-1, dar doar pentru suzeta. Apoi mai mananca pe la 4-5, si ne trezim pe la 8-9 de tot. De cand a venit frigul si noi nu avem caldura, nu am mai mutat-o in patutul ei - mi-e mila de ea, ca nu sta deloc invelita, iar mie mi-e frig cateodata si sub patura, asa ca am dormit toti trei in patul mare, ceea ce ajuta mult cu trezirile de peste noapte.<br />
<br />
La capitolul miscare, ce sa zic, suntem intr-o vrie continua. Maia nu sta locului o clipa, vrea sa se catere peste tot, se taraste cu o viteza incredibila, deschide toate dulapurile, toate sertarele, scoate toate lucrurile din ele si le insira pe jos. Se distreaza foarte tare inchizand si deschizand usile - sta in fund in dreptul usii deschise si o balanseaza inainte-inapoi, enervandu-se foarte tare cand impinge usa prea tare, se inchide prea mult si nu mai reuseste sa o deschida. Ii mai place sa se invarta pe fund - face chestia asta foarte des si se distreaza foarte tare. Sa ne traverseze pe mine sau pe tati cand stam pe jos langa ea - sub nicio forma nu ne-ar ocoli, se urca peste picioarele noastre si trece dintr-o parte in alta de zeci de ori, fara sa se plictiseasca. A inceput sa mearga tinuta doar de o manuta - e mai ezitanta si pare ca pune pasii in lateral, in loc de inainte, dar se deplaseaza. La locul de joaca vrea sa se catere pe absolut toate minunile de acolo, si cum nu poate sa o faca singura, trebuie sa ma urc si eu cu ea. Ii place foarte mult, dar eu trebuie sa fiu super atenta, pentru ca ceilalti copii mai mari nu sunt deloc, si tot timpul dau peste ea, o imping, e cam periculos, dar, asta e, trebuie sa ne obisnuim. I-am cumparat si antemergatorul de la VTech, de care a fost foarte incantata la inceput, dar dupa cateva zile a renuntat sa mai mearga cu el si prefera tot mainile noastre ca sprijin. Totusi, e o jucarie reusita, ii plac tare mult si butoanele de pe placa din fata, asa ca nu regret ca am cumparat-o.<br />
<br />
In continuare nu face "pa", "Bravo", nu bate din palme, nu pune telefonul la ureche, nu face nimic prin imitatie. Incerc sa nu-mi fac griji prea mari si sa ma linistesc cu gandul "fiecare copil cu ritmul lui de dezvoltare", dar mi-e foarte greu. Acum vreo doua zile a inceput sa inchida si sa deschida pumnul cand iesim cu ea pe usa si ii facem noi "pa", sper sa fie un inceput bun.E mult mai prietena cu cartile decat pana acum, ii place tare mult si sa ma asculte pe mine vorbindu-i despre imagini, si sa apese pe butoanele cartilor muzicale, si sa dea paginile singura.<br />
Si doua poze din lunile astea.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1du4lVbe7GusYGY_LUbzW7kSRYvzIw8QmA9Jt8R_mSqTqvn02n8IEpmK0rQ-fFIMLpBeFtOGJCKoFVxZYhq_ImpwopYklcDumgzS__sKl2E1u8uV18_8oviGInGm_v6AZTgS9MtP6Ogo/s1600/IMG_1624.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1du4lVbe7GusYGY_LUbzW7kSRYvzIw8QmA9Jt8R_mSqTqvn02n8IEpmK0rQ-fFIMLpBeFtOGJCKoFVxZYhq_ImpwopYklcDumgzS__sKl2E1u8uV18_8oviGInGm_v6AZTgS9MtP6Ogo/s320/IMG_1624.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr08JrSYaQcRPmJwmGfgveg6v_i5hZMORw88Ix4UoDgl9cixUInFxMA9Rax3Mjnhu417dFtvOXqfRt1OH0T2T0NSpgvkJJF3ZAwKEcg4YC-bYv93ddbGkZS9X6rBUwEGAgy9UGHTDCbMI/s1600/IMG_1687.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr08JrSYaQcRPmJwmGfgveg6v_i5hZMORw88Ix4UoDgl9cixUInFxMA9Rax3Mjnhu417dFtvOXqfRt1OH0T2T0NSpgvkJJF3ZAwKEcg4YC-bYv93ddbGkZS9X6rBUwEGAgy9UGHTDCbMI/s320/IMG_1687.JPG" width="320" /></a></div>
<br />Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-61498484888492840362011-09-10T00:58:00.000+03:002011-09-10T00:58:09.170+03:00Prima saptamana de sleep trainingE pretentios spus "sleep training", dar ceva-ceva am incercat. De vinerea trecuta mi-am propus sa o invat pe Maia sa adoarma la ea in patut si nu in patul mare, cu mine sau cu tati langa ea. Ma gandesc ca in felul asta o sa ii fie mai usor in zilele/ocaziile in care eu nu o sa fiu cu ea ca sa o adorm si, mai mult, o sa o ajute sa adoarma la loc atunci cand se trezeste dupa un ciclu de somn noaptea la ea in patut - daca se invata sa adoarma in patut, poate o sa ii fie mai usor sa adoarma la loc fara ajutor.<br />
<a name='more'></a><br />
Dupa o saptamana eu sunt multumita de rezultate. In primele 2-3 zile am avut parte de maraieli si plansete, dar nimic foarte grav - in maxim cinci minute se linistea si adormea. Bineinteles, nici eu nu am lasat-o singura sa planga neconsolata - i-am cantat, am mangaiat-o pe cap, i-am explicat ca e fetita mare si trebuie sa adoarma in patutul ei. Dupa primele 2-3 zile, deja aveam cel putin un somn pe zi la care nu mai protesta deloc - pur si simplu o intindeam in patut, pe burta, pozitia ei preferata, cu suzeta, o leganam putin (in sfarsit isi face banii sistemul de leganare al patutului, pe care nu l-am folosit mai deloc pana acum), si inchidea ochii. Azi nu a marait la niciun somn, iar ieri a marait foarte putin seara. Eu zic ca suntem pe drumul cel bun, sper sa continuam tot asa.<br />
In plus, o alta teama de-a mea era ca, in formula asta, va dormi somnuri mai scurte in timpul zilei, dat fiind ca, atunci cand dormeam langa ea, se intampla sa se trezeasca si de 2-3 ori pe parcursul unui somn de doua ore, iar eu o ajutam sa adoarma la loc, cu suzeta sau mangaind-o. Surpriza, mi se pare ca doarme chiar mai bine si mai mult la ea in patut. Iar acum doua seri am avut parte de o noapte de vis (probabil Maia a vrut sa-mi faca un cadou de ziua mea) - a adormit la 10.30 seara, s-a trezit la 5.30 dimineata sa manance, apoi a dormit in continuare pana la 9. Nu stiu exact care au fost factorii care au contribuit la reusita asta epocala, inca incerc sa refac conditiile din seara respectiva, sperand ca rezultatul se va repeta - a mancat foarte mult in seara respectiva si a si facut foarte multa miscare in parc. Cam astea doua sunt conditiile care mi s-au parut mie deosebite fata de alte seri. Acum sa vedem daca ne mai iese vreodata :)<br />
E adevarat, eu nu am mai dormit in timpul zilei decat intr-o singura zi din saptamana asta, si chiar nu a trebuit sa ma dau jos din pat sa merg la ea niciodata in cele 2 ore si jumatate cat am dormit amandoua in aceeasi camera. Chiar imi lipsesc somnurile noastre una langa cealalta, dragalindu-ne - insa sper ca aranjamentul asta sa fie benefic pentru amandoua pe termen lung.<br />
Cert e ca situatia somnului de noapte fragmentat s-a imbunatatit mult in ultima saptamana. In afara de seara de exceptie mentionata mai sus, Maia nu s-a mai trezit decat o data-de doua ori pe noapte, a mancat si a adormit la loc, fara sa protesteze cand o puneam in patut. Sper din toata inima sa continuam in nota asta, ca ma asteapta vremuri foarte grele la serviciu si chiar am nevoie de cateva ore de somn bun, neintrerupt.Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-60355799875774899982011-09-01T17:42:00.003+03:002011-09-01T17:43:11.740+03:00Odiseea nesomnului - partea IAm mai amintit si in postarile precedente ca de ceva vreme avem nopti nelinistite, dar situatia a devenit atat de grava incat simt ca e nevoie de o postare separata. Lipsa de somn e, fara indoiala, una dintre cele mai mari schimbari intervenite o data cu aparitia unui copil. Cred ca toata lumea cam banuieste acest lucru, dar, sincer, pana nu te confrunti pe viu cu chestia asta, nu ai cum sa intelegi cat de nasol este. <a name='more'></a>Chiar s-a demonstrat stiintific ca omul moare mai repede de somn (dupa 2 saptamani de nesomn, mai exact) decat de foame, iar dupa numai o saptamana de lipsa de somn scad considerabil abilitatea de a-ti controla emotiile, capacitatile cognitive (slava Domnului ca e o perioada mai linistita la munca!) si cele motrice (probabil de-aia sunt eu plina de vanatai).<div>
<br /></div>
<div>
A inceput cam de 3 saptamani, poate 4, si, evident, cel mai tragic e ca nu stim cat o sa dureze. Cu siguranta o sa treaca, asa cum ne-a asigurat, foarte linistita, si doamna doctor pediatru pe care am vizitat-o la inceputul saptamanii, in dorinta de a capata ceva ajutor. M-am gandit sa elimin macar orice posibila cauza medicala a acestor nopti nelinistite, dar doamna doctor nu a considerat ca exista vreun semn de ingrijorare. Cum insa discutia cu dumneai nu m-a dat pe spate si la alte capitole, am decis de capul meu sa solicit un examen coproparazitologic, mai ales ca ea se freaca foarte mult la nasuc in ultima vreme, plus ca nici nu a mai luat foarte mult in greutate: doar 200 g in o luna si jumatate, in conditiile in care mananca destul de bine, chiar foarte bine as zice. Asa, cu ocazia asta sa notam si ca pe 29 august, Maia cantarea 8,600 kg si masura 72 cm.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
In asteptarea rezultatelor de la analize, imi framant mintea referitor la posibilele cauze, altele decat cele de natura medicala, pe care aleg sa le exclud, deocamdata. Primul motiv care imi vine in minte, ar fi iesirea dintilor. Inceputul noptilor nelinistite cam coincide temporal cu iesirea celor doi dinti de jos, iar acum se vede deja prin gingie un dinte de sus, iar celalalt e doar o umflatura. Ar fi foarte posibil ca acesta sa fie motivul, numai ca nu inteleg de ce nelinistea se manifesta doar noaptea. In timpul zilei Maia e foarte cuminte, vesela, doarme bine. Ar fi posibil ca durerile de dinti sa fie mai agasante noaptea, sau ziua ea sa fie prea absorbita de activitatile ei obisnuite ca sa le dea atentie. Daca asta e motivul, din pacate nu prea exista foarte multe solutii eficiente, si nici un sfarsit prea apropiat al acestor stari, noi fiind de-abia la primii dintisori. Ii dau Camilia cand se trezeste prima data noaptea, i-am dat si cu Orajel, dar la ambele efectul mi se pare de foarte scurta durata. Ori Camilia nu pot sa-i dau mai mult de 4 fiole pe zi, si nici cu Orajel nu i-as da la nesfarsit.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
M-am mai gandit ca poate o doare burtica, pentru ca am observat de multe ori cand se trezeste in timpul noptii ca trage parturi. Asa ca ii fac masaj pe burtica in sensul acelor de ceasornic ca sa o adorm la loc, si am comandat si Gripe Water, sperand sa aiba si la noi efectele benefice despre care vorbesc unele mamici care au folosit acest remediu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un alt motiv, si asta ma cam sperie cel mai tare, e ca poate s-a obinsuit sa adoarma si sa doarma cu noi in pat, asa ca, atunci cand se trezeste noaptea la ea in patut, se sperie, se supara, si nu vrea sa adoarma la loc decat daca o mutam in patul nostru. E adevarat ca, in disperare de cauza, au fost nopti in care am lasat-o cu noi in pat, si s-a trezit si atunci de mai multe ori, deci teoria nu prea sta in picioare. Cu toate astea, as cam vrea sa ii schimb obiceiul de a adormi doar cu noi in pat, dar nu stiu daca acum este cel mai potrivit moment pentru sleep training. Eu asa am adormit-o pe Maia de pe la 4 luni - o asez in patul mare, ma intind si eu langa ea, ne zambim, ne pupacim, imi baga degetele in ochi, in nas, in gura, ma trage de par, si apoi, in cateva minute, pleoapele i se fac grele si adoarme. Sunt unele din momentele care imi sunt cele mai dragi in timpul zilei, mai ales ca, la somnul de dimineata, dorm si eu cu ea, nu doar o adorm. Asa ca nu prea imi surade ideea de a schimba obiceiul asta, e foarte comod pentru mine, dar ma gandesc ca poate ar fi mai bine pentru ea sa invete sa adoarma singura la ea in patut. Asta ar insemna sa imi pun in pericol si somnul meu de dimineata, pentru ca, daca pe ea o culc in patut si se trezeste la un moment dat, trebuie sa cobor din pat, sa merg sa incerc sa o linistesc, pe cand acum doar pun mana peste ea, o mangai sau ii dau suzeta, si adoarme la loc. Cred insa ca nu ii face foarte bine sa fie asa dependenta de mine pentru a adormi, asa ca o sa imi fac curaj si o sa incerc sa o dezvat, desi presimt vremuri foarte grele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Un alt motiv ar fi progresele pe care le-a facut in ultima vreme si care o incanta atat de mult, incat vrea sa exerseze si in timpul noptii. La Brazelton am citit ca exista un studiu referitor la motivele pentru care copii se trezesc mai des noaptea intre 9 si 13 luni, adica exact perioada in care invata sa stea in picioare si sa mearga (eu zic ca pot sa extind rezultatele si asupra Maiei, chiar daca ea nu are inca 9 luni, avand in vedere ca ea s-a ridicat in picioare la 7 luni). Se pare ca, la aceasta varsta, copiii petrec mai mult timp in somn usor (light sleep) decat la orice alta varsta. Asta pentru ca, in aceasta faza a somnului creierul lor dezvolta "circuitele", secventele complexe de amintiri motrice de care vor avea nevoie pentru a invata cum sa puna un picior in fata celuilalt si sa mearga. Deci e pur si simplu parte din dezvoltarea lor normala, dar asta nu inseamna ca e mai usor de suportat de catre parinti. Mai ales ca pentru motivul asta chiar nu exista remediu !</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cu siguranta motivele de mai sus se pot suprapune, nu cred ca e doar unul valabil, asa ca situatia devine si mai complexa. Alte solutii decat ce-am mai amintit mai sus nu prea vad decat foarte multa rabdare, cu gandul ca perioada asta va trece, mai devreme sau mai tarziu. Somn recuperat pe cat posibil in timpul zilei, profitand la maxim de faptul ca ea inca are 2 nap-uri pe zi, si chiar doarme o ora jumatate-doua de fiecare data. Si cam atat, ca altceva nu ma lasa inima sa incerc deocamdata. </div>
Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-33925487153920223102011-08-17T17:51:00.002+03:002011-08-17T17:53:33.495+03:00A opta lunaLuna asta nu am fost la doctor, asa ca nu am date oficiale despre cat si cum a crescut si s-a ingrasat Maia. Dupa cat de bine atinge acum cu talpile placa de la centrul de activitati, sigur s-a mai lungit, dar de luat in greutate nu cred ca a luat mai mult decat luna trecuta. Toata lumea imi spune ca nu mai are obrajii grasunei ca alta data :( Departe de mine dorinta de a avea un copil grasun, din contra, parca as tinde spre partea cealalta, m-as ingrijora daca ar fi asa, chiar daca la varsta asta nu e de ingrijorare; singura grija e sa aiba toti nutrientii de care are nevoie ca sa treaca cu brio prin perioada asta atat de intensa a dezvoltarii ei.<br />
<a name='more'></a>O mai spuneam si in alte postari, dar nu inceteaza sa ma uimeasca cat de mult progreseaza de la o zi la alta, cat de activa e pe zi ce trece, si pot numai sa-mi imaginez cat consum energetic necesita toate progresele astea.<br />
<br />
De mancat mananca in continuare bine, chiar foarte bine, uneori parca nu vrea sa se mai opreasca. Din pacate nici pana acum nu m-am invrednicit sa ma apuc de gatit, asa ca mananca tot ce manca si luna trecuta - piure de fructe, de legume, cu carne, iaurt, cereale si lapte de la mami. Sunt constienta ca trebuie neaparat sa mai diversific oferta, altfel risc sa se plictiseasca, numai ca stau foarte prost cu timpul in ultima vreme, in principal din cauza lipsei de somn. Pentru ca noaptea nu prea dormim. Nici singura la ea in patut, nici in patul mare cu noi, Maia nu reuseste sa doarma linistita pentru mai mult de trei ore legate. De fapt, doarme trei ore doar imediat dupa ce o culcam, adica de la 10 la 1, apoi cred ca se trezeste din ora in ora, nu stiu exact pentru ca nu mai am nervi sa ma mai uit la ceas de fiecare data. E greu, e super greu, uneori ma trezesc dimineata de parca m-ar fi batut cineva cu ciocanul in cap toata noaptea, si ma framant in fel si chip care o fi cauza si daca e ceva ce as putea face sa imbunatatesc situatia. E clar ca acum vreo doua saptamani trezirile erau din cauza celor doi dinti de jos care au aparut luna asta, pentru ca si in timpul zilei a fost mult mai agitata, si chiar se vedea ca sufera, mititica. Acum insa dintii sunt gata iesiti, bine mersi, ziua e din nou aceeasi fetita dragalasa si cuminte, asa ca ma asteptam sa ne revenim si cu somnul de noaptea, macar sa ne intoarcem la o trezire pe noapte, daca nu se poate fara treziri deloc. Se pare insa ca exista si alte chestii care o tin treaza - progresele pe care le face in perioada asta, cel mai probabil, si care vor tot continua, asa ca nu intrezaresc vremuri mai bune prea curand.<br />
Am ajuns sa ma gandesc si ca nu-i mai ajunge laptele meu - dupa ce in timpul zilei mananca numai mancare solida, poate suptul dinainte de culcare nu mai e suficient ca sa ii asigure un somn linistit pentru mai mult de 2-3 ore. Aproape ca ma bate gandul sa incerc intr-o seara sa ii dau un biberon de lapte praf, sa vad ce se intampla. Chiar nu vreau sa o intarc acum, imi pare chiar rau ca in doar 2 luni de cand am inceput diversificarea a renuntat atat de repede la san pe timpul zilei, dar nu stiu cat mai rezist acestei lipse de somn. Mai recuperez un pic in timpul primului ei nap, dar nu in fiecare zi pot sa adorm la ora aia sau in alte zile am chestii de facut, asa ca incet-incet se aduna o oboseala care ma termina. Am devenit o alta persoana cu totul - am inceput sa uit chestii in mod cronic, si ma enerveaza maxim, pentru ca eu sunt genul de persoana care stie numerele de telefon ale tuturor rudelor si prietenilor apropiati pe de rost, plus zile de nastere, casatorie samd. Iar acum nu exista vizita in care sa mergem care sa nu fie urmata imediat ce am iesit pe usa de telefon din partea gazdelor ca am uitat ... canuta de apa, papusa Emily, carticica nu stiu care etc. E frustrant, foarte frustrant, sper doar sa nu uit/pierd chestii importante/scumpe.<br />
Dupa cum anuntam si intr-o postare anterioara, Maia merge si de-a busilea, si ea foarte simpatica cum isi stabileste ea o destinatie si apoi lipa-lipa isi croieste drum spre acolo, ca un mic tanculet, calcand peste tot ce ii sta in cale. Mai intai mergea de-a busilea doar in patul mare sau pe patura de joaca din sufragerie - cum ajungea la marginea paturii, se ridica in fundulet si se uita intrebatoare la tine, ca si cum voia sa stie daca poata sa treaca dincolo. Degeaba incercam eu sa o chem la mine, sa o ademenesc cu jucarii, nu se simtea inca pregatita sa depaseasca granita pe care si-o stabilise singura. Pana intr-o zi cand m-a vazut pe mine ducandu-ma in dormitor cu un brat mare de haine spalate pe care voiam sa le intind pe uscator. Curiozitatea probabil de-a vede ce fac eu cu toate hainele alea i-a dat curaj si a venit pana la mine in dormitor din sufragerie. Cand a ajuns unde ma putea deja vedea s-a ridicat in fundulet si m-a privit foarte mandra de ea. Mi-a fost asa draga in momentul ala, am simtit ca ma topesc.<br />
Deja frecventam zilnic locul de joaca din parc. Deocamdata doar ne dam in leagan si intram intr-o casuta din aia de plastic si batem cu mainile in pereti. Dar e foarte incantata de experienta - urmareste foarte atenta toti copiii din jur si cred ca de-abia asteapta sa se joace si ea cu ei. Eu sunt cam ingrozita de perspectiva, pentru ca mai ales seara, e foarte multa lume la locul de joaca, e o aglomeratie de nedescris, o harmalaie ingrozitoare, cam mult zgomot pentru gustul meu. Plus ca mi se pare si putin periculos, ea fiind micuta, ceilalti copii majoritatea mai mari decat ea, mai mobili, neatenti. In sfarsit, vedem noi cand ajungem acolo.<br />
Ne chinuim inca sa invatam sa facem "pa". E clar ca intelege ca se asteapta ceva de la ea, ca ne arunca o privire si un zambet cu inteles, asa, dar inca nu reuseste sa faca gestul in sine, doar ridica si coboara din manuta si rade cu gura pana la urechi.<br />
Si, ca de obicei, sa incheiem cu o poza<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_djpVNPvKlTUHc67qxJCjpm9DKRW86c-QmdrPRB7kiepBIPQ8ap3qj9aC8wwAuIxV_AyKPAV0XIouAzvveEIh49nt7ME4IC195nlCxxnmjePqAK6R9kLhuDQZC2MN7YYAmPOXkkywpec/s1600/IMG_1429.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_djpVNPvKlTUHc67qxJCjpm9DKRW86c-QmdrPRB7kiepBIPQ8ap3qj9aC8wwAuIxV_AyKPAV0XIouAzvveEIh49nt7ME4IC195nlCxxnmjePqAK6R9kLhuDQZC2MN7YYAmPOXkkywpec/s320/IMG_1429.JPG" width="320" /></a></div><br />
Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-80536032529741086862011-08-04T19:04:00.000+03:002011-08-04T19:04:48.576+03:00Start!La dinti si la misunat! Azi am simtit prima coronita dentara, dupa o saptamana de gingie inflamata. Azi-noapte s-a trezit plangand de vreo 5 ori intre 9 si 1 noaptea, apoi a dormit pana la 5, a mancat si a mai dormit pana la 7.30. Azi a fost mai maraita, asa ca am apelat la o fiola de Camilia, care si-a facut efectul imediat. In rest, nu pot sa spun ca am patimit foarte mult din cauza dintilor pana acum. Dar ... asta e doar inceputul.<br />
Si tot azi Maia a luat-o cu viteza de-a busilea in lumea larga. Pentru moment e destul de timida, si parca se teme sa iasa de pe pilota intinsa pe jos in sufragerie. Stiu sigur insa ca nu o sa dureze mult aceasta timiditate si deja imi fac planuri despre cum o sa aspir si o sa mopuiesc toata casa in fiecare dimineata, cum o sa ascund toti pantofii, cum o sa blochez sertarele samd. E asa draguta cum misuna ea pe jos!Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1127431228775012695.post-79794508524517140212011-07-28T19:23:00.005+03:002011-07-28T20:15:28.521+03:00A saptea lunaMaia are deja 7 luni si 10 zile si eu de-abia acum imi gasesc timp pentru postarea aniversara. E evident ca lucrurile au inceput sa se precipite, nu? Viata devine din ce in ce mai complicata, mai frumoasa, mai interesanta, intr-adevar, dar si mai complicata in fiecare zi.<br />
<a name='more'></a><br />
La 7 luni fix, Maia cantarea 8,100 kg si masura 71 cm. Arata foarte bine, are niste pulpanase delicioase, obrajori bucalati cu gropite, manute pufoase, nu ma mai satur sa o gadil, sa o pup pe toate partile, mai ales ca ii place si ei foarte mult si rade in hohote cand o smotoceste mami.<br />
Este un bebe foarte activ. La o saptamana dupa ce ne-am intors din vacanta la mare s-a ridicat in picioare in patut, tinandu-se de bare. Nici macar nu s-a chinuit foarte mult, i-a iesit cam din prima, iar de atunci pozitia preferata e in picioare. Mai ales cand ma gaseste pe mine la nivelul ei, fie ca stam in pat sau pe jos, imediat vine langa mine si se catara pe mine ca sa se ridice in picioare. Apoi se lasa in fund, mai sta 2 minute, iar se ridica si tot asa, la nesfarsit, fara sa se plictiseasca vreodata. Nu vrea sub nicio forma sa mearga de-a busilea, desi simte din ce in ce mai acut nevoia sa se deplaseze - cand se vede pe burta, miscarea reflexa e sa se ridice in fundulet, nu sa incerce sa avanseze. Desi i-am aratat de mai multe ori cam cum se face mersul asta de-a busilea, nu reuseste inca sa ma imite. Si se mai si enerveaza daca o atat prea tare cu cine stie ce jucarie la care vede ca nu poate ajunge.<br />
Am un copil foarte disciplinat si organizat. Deja avem un program destul de stabil, lucru care, pe mine cel putin, ma ajuta foarte tare. Mie oricum imi place sa am rutina mea zilnica, sa stiu cand si cum se petrec lucrurile, asa ca ma bucur ca am reusit sa stabilim un ritm si pentru familia noastra de 3. Ne trezim destul de devreme pentru gustul meu, undeva intre 7 si 8, luam micul dejun impreuna - Maia mananca cereale, apoi mergem afara, facem cateva ture de parc, ne dam in leganus si admiram curioasa ceilalti copii mai mari de la locul de joaca; cand ne intoarcem Maia mananca piure de fructe cu branza calcica, dupa care doarme 2 ore, cu mama ei langa ea. Pe langa faptul ca daca nu stau langa ea se trezeste dupa o jumatate de ora, imi face si foarte mare placere sa dorm cu ea, sa o tin in brate, sa ne dragalim pana adoarme, sa fiu primul lucru pe care il vede cand se trezeste si sa ii vad zambetul ei dragalas cand da cu ochii de mine. Plus ca am si nevoie de somnul asta, dat fiind ca noptile nu ne sunt foarte linistite. Dupa somn familia ia masa de pranz - Maia mananca piure de legume cu carne, apoi ne mai jucam, mai plecam prin oras, la 4-5 dormim din nou alte 2 ore, mancam lapte de la mami, dupa care mergem din nou in parc, pana seara la 8-9, cand luam ultima masa solida, din nou cereale, apoi baie, titi si somn. Din pacate, noaptea se trezeste din nou de doua ori sa manance, la 1 si la 4, plus ca imediat dupa ce a inceput sa se ridice in picioare, se trezea mult mai des, maraind, fara sa vrea neaparat sa manance - probabil era atat de incantata de realizarea recenta, ca voia sa exerseze inclusiv in somn.<br />
In parc, pe langa distractia scurta de la leagan, care e singurul echipament de care ne putem folosi la varsta asta, ii mai place si sa o desfac din centuri si sa o pun invers in carucior, cu fata spre spatar. Bineinteles ca se catara pe spatar, pentru ca in spatele lui a descoperit ea niste etichete, foarte interesante si gustoase. O mai fascineaza si centurile si sistemul de prindere, pe care le studiaza intens.<br />
Maia e un copil foarte vesel, rade la noi toata ziua, e in continuare foarte cuminte, desi cred ca o chinuie din ce in ce mai tare inca ne-aparutii dintisori de jos - acum se vad clar doua umflaturi ca doua boabe de orez pe gingia de jos, iar Maia are momente cand plange neconsolat fara vreun motiv aparent. Noroc ca am reusit sa comand din UK Camilia, si i-am dat de doua ori pana acum cate o fiola, iar la 10-15 minute dupa chiar se linistea. Sper sa continue sa aiba efect si mai tarziu, ca sa am un remediu pentru durerile astea groaznice.<br />
Mananca foarte bine, aproape imi pare rau ca a renuntat asa de repede la san. Acum practic mai suge doar seara la 6, apoi inainte de culcare si in timpul noptii, de cate ori vrea. La supturile astea chiar nu as vrea sa renunt foarte curand, imi e foarte usor sa le pastrez, asa ca nu vad niciun motiv pentru care, dupa cum ne-a recomandat pediatra, ar trebui sa inlocuiesc masa de la 6 de san cu iaurt cu fructe/cereale. Ii place in scaunul de masa, o mai pun in el si cand am treaba prin bucatarie, iar ea sta si se uita la mine, asculta ce ii povestesc, molfaie o bucata de ardei verde sau un biscuite. A descoperit ca scaunul are o tavita detasabila si acum distractia preferata e sa ridice tavita si sa incerce apoi sa o aseze la loc, lucru care inca nu ii iese, asa ca tavita sfarseste pe jos. A incercat destul de multe gusturi pana acum si nu mi-a refuzat nimic inca: mar, para, caisa, piersica, nectarina, pepene rosu, banana, ananas (un mare hit, de altfel), branza facuta de mine, morcov, pastarnac, broccoli, ardei capia, ardei gras, patrunjel, cartof, carne de pui si de vitel, ficat de pui, iaurt, chefir. A baut cu paiul putin ayran de la mine si a parut foarte incantata.<br />
In ziua in care a implinit 7 luni a zis si "mamamama" pentru prima data. Avea tot felul de onomatopee, dar nu mai zisese mamamama pana atunci. Bineinteles ca am fost foarte incantata, desi sunt constienta ca ea nu realizeaza ce inseamna sunetele pe care le scoate :) Tati se chinuie din rasputeri acum sa o faca sa zica si "tatatatata".<br />
Ne jucam "cucu-bau" in diverse variante - ascunzand-o pe ea dupa un prosop, ascunzandu-ma eu dupa un prosop, acoperindu-mi fata cu mainile, ascunzand o jucarie. Toate variantele o amuza foarte tare, la fel ca si uitatul in oglinda, cand incepe sa gangureasca si sa rada de mama focului. Alte jocuri nu prea o atrag pana acum, in continuare orice jucarie ajunge inevitabil in gura, indiferent de ce sunete/lumini/culori are in dotare. Nici sa ii citesc nu mai pot, pentru ca ea nu vrea decat sa ia cartea si sa o bage in gura, asa ca, dupa ce aproape am distrus niste carti frumoase de povesti, am decis sa renunt si sa ii citesc doar cand sta in patut sau in leganus si nu poate sa ajunga la cartea mea. Dar atunci isi gaseste altceva cu care se joaca si nu mai este atenta la cititul meu. Oh well, I guess we will have enough time for this later.<br />
Ii place in continuare la baie, avem acum multe jucarii cu care vorbeste pana le baga in gura :) Doar ca in ultima vreme vrea sa stea in picioare si in cada, astfel incat nu prea se mai joaca, si iesim destul de repede, mai ales ca se mai si enerveaza daca o asez cu forta in fundic ca sa o pot spala. E fascinata de dus, incearca sa prinda apa care tasneste din el, e in stare sa se joace asa minute in sir.<br />
Deja a inceput sa fie timida in preajma strainilor, sau a oamenilor pe care ii vede mai rar decat pe noi. Chiar plange la inceput si se ascunde toata la pieptul meu. Dupa 10-15 minute insa, incepe sa analizeze curioasa pe cei din jur, se uita cu ochii ei mari si apoi raspunde la zambetul lor, semn ca, gata, s-a acomodat.<br />
E delicioasa si, desi ma simt parca mai obosita decat la inceput, fiecare zi imi incepe cu un zambet, asa ca nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care ne-a dat-o.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4QiN2TUmnPGEm424Q_ggbSUup_84_eN9D-FeD_FuGVx7F_lZE8m21oSf9VI7sV_EcbD4JMRG9ZE4w1tP5OGZ_fmjHC3J4tJRC0eSc3lEC4mpI43KzMpwmpeH8Z8b0fmChRxH04kW0KKc/s1600/IMG_1346.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4QiN2TUmnPGEm424Q_ggbSUup_84_eN9D-FeD_FuGVx7F_lZE8m21oSf9VI7sV_EcbD4JMRG9ZE4w1tP5OGZ_fmjHC3J4tJRC0eSc3lEC4mpI43KzMpwmpeH8Z8b0fmChRxH04kW0KKc/s320/IMG_1346.JPG" width="320" /></a></div>Carmenhttp://www.blogger.com/profile/16573281279440251144noreply@blogger.com0