Bilant intarziat de 15 luni + bonus

N-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!

Mi-a trebuit Cola ...

... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil.

Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.

Odiseea nesomnului - partea I

Am mai amintit si in postarile precedente ca de ceva vreme avem nopti nelinistite, dar situatia a devenit atat de grava incat simt ca e nevoie de o postare separata. Lipsa de somn e, fara indoiala, una dintre cele mai mari schimbari intervenite o data cu aparitia unui copil. Cred ca toata lumea cam banuieste acest lucru, dar, sincer, pana nu te confrunti pe viu cu chestia asta, nu ai cum sa intelegi cat de nasol este.

O saptamana nu asa de buna

De-abia astept sa se termine saptamana asta, ca m-a dat cu totul peste cap. Parca am dat o pagina si ce scrie pe pagina de acum nu are nicio legatura cu ce a fost pana acum. Pentru prima data de cand s-a nascut Maia a trebuit sa cobor de pe norisorii pe care ma urcasem cand am vazut-o prima oara, si nu-mi place deloc aici jos, printre muritori. Parca s-a destramat o vraja pe care mi-o doream cat mai lunga, daca s-ar fi putut, fara sfarsit. Offf .... Insa se pare ca nici macar Maia, asa ingeras cum e ea, nu poate sa faca minuni care sa tina prea mult.

Ce s-a intamplat? Pai sambata am avut botezul, care a iesit bine, pe de o parte, dar a fost foarte obositor si stresant, in primul rand pentru Maia, dar si pentru mine. Iarasi orgolii ranite, suparari ale diverselor persoane, si eu, ca de obicei, la mijloc.

Primul episod de panica

Dupa 7 saptamani de la nastere, ei bine, da, azi pot sa zic ca am avut primul episod de panica, disperare, izbucnit in plans si sentiment de neputinta si de incapabilitate. Ma bucur ca macar cauza nu a fost legata in mod direct de Maia, ci cu mine si, bineinteles, indirect cu ea.
Am o problema cu alaptarea, de fapt cu o parte a alaptarii, pentru ca problema afecteaza numai sanul stang. Am o ragada foarte urat pe mamelonul stang, care nu s-a vindecat cu crema pe care am folosit-o, asa cum s-a intamplat cu ragadele de la sanul drept. Bineinteles, dintotdeauna alaptatul la sanul stang m-a durut, mai ales cand se atasa Maia prima oara, apoi ma obisnuiam si durerea era suportabila. De vreo cateva zile insa, am inceput sa am dureri nu numai in timpul alaptatului, ci si intre mese, in tot sanul, cu iradiere spre omoplat si spre subrat.