A saisprezecea luna

Incredibil cum uneori, in timpul zilei, ajung sa imi doresc sa stea si ea macar 10 minute intr-un loc, linistita si fara sa aiba nevoie de mine, iar noaptea, la nici 2-3 ore de cand o culc in patutul ei, mi se face dor de ea, si simt asa o dorinta nebuna sa ma duc sa o iau in brate, sa o simt cum se cuibareste langa mine, calda, moale si atat de draguta.

Bilant intarziat de 15 luni + bonus

N-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!

Saptamana intarcarii

Saptamana care tocmai se incheie a cam pus punct capitolului alaptare pentru Maia (cat si pentru mine). Fara vreun plan bine stabilit, fara sa ma gandesc dinainte ca se va intampla acum, pur si simplu nu i-am mai dat sa suga dimineata, iar ea nu a cerut, asa cum nu a cerut niciodata, de altfel.

Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.

Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.

A paisprezecea luna

A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.

A treisprezecea luna

Adica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.

A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel

Check-up-ul de 1 an

A avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.

Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.

Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)

Mai avem putin pana la marele prag.

Luna a unsprezecea

Multe progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.

Lunile a noua si a zecea

Spre rusinea mea, am sarit peste postarea aferenta lunii a noua, asa ca o sa incerc acum sa fac un rezumat pentru ultimele doua luni. Au fost doua luni grele; nu am avut probleme majore, cum ar fi boala sau altele de genul asta, dar feelingul general pe care il am asta este. Bineinteles ca au fost si doua luni foarte frumoase, asa cum au fost toate cele zece de pana acum, dar solicitarile sunt din ce in ce mai mari, ingrijorarile la fel.

A opta luna

Luna asta nu am fost la doctor, asa ca nu am date oficiale despre cat si cum a crescut si s-a ingrasat Maia. Dupa cat de bine atinge acum cu talpile placa de la centrul de activitati, sigur s-a mai lungit, dar de luat in greutate nu cred ca a luat mai mult decat luna trecuta. Toata lumea imi spune ca nu mai are obrajii grasunei ca alta data :( Departe de mine dorinta de a avea un copil grasun, din contra, parca as tinde spre partea cealalta, m-as ingrijora daca ar fi asa, chiar daca la varsta asta nu e de ingrijorare; singura grija e sa aiba toti nutrientii de care are nevoie ca sa treaca cu brio prin perioada asta atat de intensa a dezvoltarii ei.

A saptea luna

Maia are deja 7 luni si 10 zile si eu de-abia acum imi gasesc timp pentru postarea aniversara. E evident ca lucrurile au inceput sa se precipite, nu? Viata devine din ce in ce mai complicata, mai frumoasa, mai interesanta, intr-adevar, dar si mai complicata in fiecare zi.

A sasea luna

A sasea luna a fost luna celor mai mari progrese de pana acum, sau cel putin asa am simtit-o eu. Am impresia ca am cu totul alt copil decat la inceputul lunii - de nenumarate ori mai activ, mai vorbaret, mai interesat de ce se intampla in jur, mai mobil, mai simpatic, mai dornic sa se implice. Mi se pare incredibil cum evolueaza copiii atat de mult intr-un timp atat de scurt - expresia "vazand cu ochii" chiar se aplica in cazul asta; parca pot sa spun si ziua cand Maia a inceput sa nu mai aiba stare, sa se uite cu ochii curiosi in toate partile de zeci de ori pe minut, si sa isi intinda manutele spre toate lucrurile din raza ei vizuala.

A cincea luna

Duminica am sarbatorit cinci luni de cand ne simtim cei mai norocosi parinti din lume. A fost o zi asa frumoasa, aproape la fel de frumoasa ca si cele cinci luni de pana acum. Si noaptea a fost si mai frumoasa, pentru ca Maia a adormit, ce-i drept mai tarziu decat normal, la 10 si s-a mai trezit la 5 dimineata. Sunt tare curioasa daca o sa repete performanta si in noaptea asta, desi a adormit la 8.30 si nici nu a mai avut o zi asa de agitata ca ieri.

Si am fost la doctor

... pentru o vizita off-cycle, ca sa vorbesc in limbaj corporatist. Pana acum am mers la doctor doar pentru controalele lunare standard, dar de data asta aveam niste intrebari mai presante. Ca sa incepem cu usurelul, la patru luni si 2 saptamani Maia cantareste 7,500 kg si masoara 66 cm, adica e un pic peste medie la ambele capitole, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.

A patra luna

In sfarsit reusesc sa scriu raportul de la 4 luni fix in ziua cu pricina. De cand ne-am trezit tot o smotocesc pe picolina, o pup pe toata partile si as tine-o numai in brate, daca nu m-ar strabate cate o durere crunta de spate la fiecare 10 minute. Bine, cam asta fac in fiecare dimineata, dar totusi zilele de 15 ale lunii sunt speciale. Cand imi aduc aminte cate emotii aveam inainte de nastere, cat de nerabdatoare eram, iar acum imi tin minunea in brate si ma simt cea mai norocoasa femeie din lume.

A treia luna

Iar nu scriu la timp, pentru ca am implinit trei luni acum 12 zile, dar nu am uitat cifrele. Asadar, la masuratorile de trei luni, raportam 6,350 Kg si 62 cm, ceea ce inseamna o evolutie nu foarte spectaculoasa de luna trecuta. Doar 620 g in plus la greutate, care se explica mai mult ca sigur prin pofta de mancare scazuta pe care a avut-o Maia din cauza racelii de dupa botez. Ca orice om, nu prea ii venea sa manance cand nu se simtea minunat, plus ca probabil nasul infundat facea suptul destul de dificil. In plus, mama denaturata ce sunt, am cam neglijat sa o mai tin in brate ridicata dupa masa ca sa elimine aerul, asa ca a si vomat destul de mult luna asta. Mai regurgita ea si pana acum, dar cantitati foarte mici, normale pentru un bebelus, care nu m-au ingrijorat niciodata. Luna asta insa am avut vomitat in toata regula, chiar si la 2 ore dupa masa, cu lapte branzit si urat mirositor.

A doua luna

Avem deja doua luni. Si o saptamana, mai exact, dar de-abia azi ma invrednicesc sa fac acest mic sumar al celei de-a doua luni.
In continuare mi se pare ca timpul trece foarte repede si ma gandesc deja cu groaza ca imediat vor trece si restul de 22 de luni si va trebui sa ma intorc la birou si sa imi las puiul in grija altcuiva. Am descoperit ca sunt grozav de posesiva cu puiul meu, ma enerveaza ca trebuie sa il impart cu altii, fie ei si foarte apropiati. Asta nu se aplica insa lui tati de Maia, pe care fac eforturi sa il implic cat se poate de mult in tot ce inseamna grija fata de ea, chiar daca, uneori, mi-ar fi mai usor sa ma descurc singura.
Saptamana trecuta, la fix 2 luni, Maia cantarea 5,730 kg si masura 61 cm, adica avea dimensiunile unui bebe de 3 luni.

Prima luna

A trecut deja o luna, de fapt, ieri s-au implinit cinci saptamani de cand viata noastra a devenit mult mai frumoasa, mai implinita. Maia a sarbatorit cele 5 saptamani prin prima noapte de somn neintrerupt pentru mai mult de 2-3 ore - noaptea trecuta a adormit la 12 si s-a mai trezit la 5 de dimineata. A mancat, nu atat de lacom pe cat ma asteptam, si a adormit din nou pana la 8.30, iar acum doarme iar. Asta dupa ce acum doua zile am avut una dintre cele mai grele zile de pana acum, cu o fetita foarte agitata, care nu a dormit mai mult de 15 minute in timpul zilei, iar noaptea s-a trezit din doua in doua ore, plangand de foame.
Cam asta ar putea fi sumarul acestor 5 saptamani - nicio zi nu seamana cu cealalta si in fiecare zi facem progrese, unele mai mari, altele mai mici, dar toate incredibile, uimitoare.