Daca mi-ar fi spus cineva acum o luna ca o sa ma intorc la serviciu inainte ca Maia sa implineasca doi ani l-as fi contrazis asa cum numai eu stiu sa o fac - cu indarjirea omului care e absolut convins ca are dreptate si ca nu exista nici cea mai mica posibilitate sa se insele.
Ei bine, inca o data se dovedeste ca in viata e bine ca niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca maine incepe a doua saptamana de munca pentru mine, dupa 5 luni si 10 zile de concediu, dintre care 2 inainte de nasterea Maiei (si cele mai frumoase luni de concediu de pana acum, ma felicit in continuarea ca m-am hotarat atunci sa plec cat am putut de devreme).
duminică, 27 martie 2011
A treia luna
Iar nu scriu la timp, pentru ca am implinit trei luni acum 12 zile, dar nu am uitat cifrele. Asadar, la masuratorile de trei luni, raportam 6,350 Kg si 62 cm, ceea ce inseamna o evolutie nu foarte spectaculoasa de luna trecuta. Doar 620 g in plus la greutate, care se explica mai mult ca sigur prin pofta de mancare scazuta pe care a avut-o Maia din cauza racelii de dupa botez. Ca orice om, nu prea ii venea sa manance cand nu se simtea minunat, plus ca probabil nasul infundat facea suptul destul de dificil. In plus, mama denaturata ce sunt, am cam neglijat sa o mai tin in brate ridicata dupa masa ca sa elimine aerul, asa ca a si vomat destul de mult luna asta. Mai regurgita ea si pana acum, dar cantitati foarte mici, normale pentru un bebelus, care nu m-au ingrijorat niciodata. Luna asta insa am avut vomitat in toata regula, chiar si la 2 ore dupa masa, cu lapte branzit si urat mirositor.
O saptamana nu asa de buna
De-abia astept sa se termine saptamana asta, ca m-a dat cu totul peste cap. Parca am dat o pagina si ce scrie pe pagina de acum nu are nicio legatura cu ce a fost pana acum. Pentru prima data de cand s-a nascut Maia a trebuit sa cobor de pe norisorii pe care ma urcasem cand am vazut-o prima oara, si nu-mi place deloc aici jos, printre muritori. Parca s-a destramat o vraja pe care mi-o doream cat mai lunga, daca s-ar fi putut, fara sfarsit. Offf .... Insa se pare ca nici macar Maia, asa ingeras cum e ea, nu poate sa faca minuni care sa tina prea mult.
Ce s-a intamplat? Pai sambata am avut botezul, care a iesit bine, pe de o parte, dar a fost foarte obositor si stresant, in primul rand pentru Maia, dar si pentru mine. Iarasi orgolii ranite, suparari ale diverselor persoane, si eu, ca de obicei, la mijloc.
Ce s-a intamplat? Pai sambata am avut botezul, care a iesit bine, pe de o parte, dar a fost foarte obositor si stresant, in primul rand pentru Maia, dar si pentru mine. Iarasi orgolii ranite, suparari ale diverselor persoane, si eu, ca de obicei, la mijloc.
joi, 24 februarie 2011
A doua luna
Avem deja doua luni. Si o saptamana, mai exact, dar de-abia azi ma invrednicesc sa fac acest mic sumar al celei de-a doua luni.
In continuare mi se pare ca timpul trece foarte repede si ma gandesc deja cu groaza ca imediat vor trece si restul de 22 de luni si va trebui sa ma intorc la birou si sa imi las puiul in grija altcuiva. Am descoperit ca sunt grozav de posesiva cu puiul meu, ma enerveaza ca trebuie sa il impart cu altii, fie ei si foarte apropiati. Asta nu se aplica insa lui tati de Maia, pe care fac eforturi sa il implic cat se poate de mult in tot ce inseamna grija fata de ea, chiar daca, uneori, mi-ar fi mai usor sa ma descurc singura.
Saptamana trecuta, la fix 2 luni, Maia cantarea 5,730 kg si masura 61 cm, adica avea dimensiunile unui bebe de 3 luni.
In continuare mi se pare ca timpul trece foarte repede si ma gandesc deja cu groaza ca imediat vor trece si restul de 22 de luni si va trebui sa ma intorc la birou si sa imi las puiul in grija altcuiva. Am descoperit ca sunt grozav de posesiva cu puiul meu, ma enerveaza ca trebuie sa il impart cu altii, fie ei si foarte apropiati. Asta nu se aplica insa lui tati de Maia, pe care fac eforturi sa il implic cat se poate de mult in tot ce inseamna grija fata de ea, chiar daca, uneori, mi-ar fi mai usor sa ma descurc singura.
Saptamana trecuta, la fix 2 luni, Maia cantarea 5,730 kg si masura 61 cm, adica avea dimensiunile unui bebe de 3 luni.
duminică, 6 februarie 2011
Primul episod de panica
Dupa 7 saptamani de la nastere, ei bine, da, azi pot sa zic ca am avut primul episod de panica, disperare, izbucnit in plans si sentiment de neputinta si de incapabilitate. Ma bucur ca macar cauza nu a fost legata in mod direct de Maia, ci cu mine si, bineinteles, indirect cu ea.
Am o problema cu alaptarea, de fapt cu o parte a alaptarii, pentru ca problema afecteaza numai sanul stang. Am o ragada foarte urat pe mamelonul stang, care nu s-a vindecat cu crema pe care am folosit-o, asa cum s-a intamplat cu ragadele de la sanul drept. Bineinteles, dintotdeauna alaptatul la sanul stang m-a durut, mai ales cand se atasa Maia prima oara, apoi ma obisnuiam si durerea era suportabila. De vreo cateva zile insa, am inceput sa am dureri nu numai in timpul alaptatului, ci si intre mese, in tot sanul, cu iradiere spre omoplat si spre subrat.
Am o problema cu alaptarea, de fapt cu o parte a alaptarii, pentru ca problema afecteaza numai sanul stang. Am o ragada foarte urat pe mamelonul stang, care nu s-a vindecat cu crema pe care am folosit-o, asa cum s-a intamplat cu ragadele de la sanul drept. Bineinteles, dintotdeauna alaptatul la sanul stang m-a durut, mai ales cand se atasa Maia prima oara, apoi ma obisnuiam si durerea era suportabila. De vreo cateva zile insa, am inceput sa am dureri nu numai in timpul alaptatului, ci si intre mese, in tot sanul, cu iradiere spre omoplat si spre subrat.
joi, 20 ianuarie 2011
Prima luna
A trecut deja o luna, de fapt, ieri s-au implinit cinci saptamani de cand viata noastra a devenit mult mai frumoasa, mai implinita. Maia a sarbatorit cele 5 saptamani prin prima noapte de somn neintrerupt pentru mai mult de 2-3 ore - noaptea trecuta a adormit la 12 si s-a mai trezit la 5 de dimineata. A mancat, nu atat de lacom pe cat ma asteptam, si a adormit din nou pana la 8.30, iar acum doarme iar. Asta dupa ce acum doua zile am avut una dintre cele mai grele zile de pana acum, cu o fetita foarte agitata, care nu a dormit mai mult de 15 minute in timpul zilei, iar noaptea s-a trezit din doua in doua ore, plangand de foame.
Cam asta ar putea fi sumarul acestor 5 saptamani - nicio zi nu seamana cu cealalta si in fiecare zi facem progrese, unele mai mari, altele mai mici, dar toate incredibile, uimitoare.
Cam asta ar putea fi sumarul acestor 5 saptamani - nicio zi nu seamana cu cealalta si in fiecare zi facem progrese, unele mai mari, altele mai mici, dar toate incredibile, uimitoare.
joi, 6 ianuarie 2011
Nasterea
Au trecut deja 3 saptamani si o zi de atunci, dar nu as vrea sa uit sa povestesc despre cum a fost cand s-a nascut minunea noastra margelata. Mai ales ca, cel putin cu mintea de acum, nu planuiesc sa mai repet experienta asta vreodata.
Per total, a fost mai bine decat ma asteptam. Aveam ceva emotii legate de spital, conditiile de acolo, sa nu cumva sa i se intample ceva bebelinei din cauza conditiilor proaste. De fapt, cam astea au fost singurele emotii, chiar m-am mirat si eu ca nu mi-a fost deloc teama de operatia propriu-zisa, eu care, inainte de nastere, nu mai fusesem niciodata internata in spital si nu avusesem nici macar un os in gips.
Per total, a fost mai bine decat ma asteptam. Aveam ceva emotii legate de spital, conditiile de acolo, sa nu cumva sa i se intample ceva bebelinei din cauza conditiilor proaste. De fapt, cam astea au fost singurele emotii, chiar m-am mirat si eu ca nu mi-a fost deloc teama de operatia propriu-zisa, eu care, inainte de nastere, nu mai fusesem niciodata internata in spital si nu avusesem nici macar un os in gips.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
