Maia are camera ei

Sau, in sfarsit, un surogat de camera a ei, pentru ca fiind una dintre cele doar doua camere din vastul nostru apartament, mai contine si mobilier/chestii nu neaparat dedicate Maiei. Dar contine patutul, asta fiind practic si scopul principal - sa ii mutam patutul din camera in care dormim noi, in speranta ca vom dormi, cu totii, mai bine.

Mutarea s-a intamplat ieri, dar noaptea trecuta nu a fost foarte incurajatoare. Maia s-a trezit de vreo 3 ori pentru suzeta, iar apoi, la 5, s-a trezit aproape complet, nu mai voia nicicum sa adoarma la loc. Am leganat-o in brate, am tinut-o in brate stand pe canapea, nimic nu a mers. Dupa mai bine de jumatate de ora, cu gandul ca mai am doar vreo doua ore de eventual somn, am cedat si am luat-o cu mine in patul mare. Dar nici asta nu i-a placut. A inceput sa urle isteric, fara vreun motiv aparent. Pana la urma am linistit-o la san, si a mai dormit pana la 7.30. Desi imi promisesem ca nu o sa mai folosesc sanul pentru alinare, in pregatirea apropiatei intarcari, chiar am simtit ca nimic altceva nu o sa o calmeze. Azi, gandind la rece, mi-am dat seama ca e posibil sa ii fi fost foame, pentru ca nu mancase prea bine cina cu o seara in urma.

In sfarsit, prima noapte a trecut, sa zicem ca a fost de acomodare, o asteptam cu interes pe a doua. So far, so good - doarme fara pauza de la 7.30 si e deja 11 pm. Doamne-ajuta!

A paisprezecea luna

A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.

A treisprezecea luna

Adica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.

Ce-am invatat in primul an de mamicenie

M-am gandit ca n-ar fi rau sa fac un rezumat al lucrurilor pe care le-am invatat anul asta, cine stie cand mai am nevoie de ele

Cum mi-am petrecut vacanta de iarna

A fost o vacanta foarte reusita, atipica un pic, in sensul ca am facut ceva chestii diferite de cele pe care le faceam in anii trecuti de sarbatori, dar per total, mi-a placut. Mi-a fost foarte greu sa ma intorc la munca, ma obisnuisem deja sa-mi fac program pe toata ziua, sa nu am dupa-amiezele ocupate, mai ales ca jobul asta actual imi place din ce in ce mai putin. Cine stie, poate aduce Anul Nou ceva bun la capitolul asta.

A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel

Maia la 1 an fara 2 zile