Sweet Bar - J.R. Moehringer

Good writing, made me feel like I was watching a movie, some of the comments were really like close-ups in a film. All the characters at the bar were alive, so vivid, that I was actually able to picture them in my head.
The story is very powerful, very intimate - and even though the main character is so affected by the absence of his father, and he mentions this in so many forms during the book, my feeling at the end was that this book was about his mother and about how she was able to do the right thing for her son.
The part about being at the bar, drinking, is what I liked least from the book, I was all the time looking forward to the developments happening outside the bar. A bit too much alcohol for my taste, and too many characters whose lives were affected by it

Day 5

Still hanging, it has been very easy, actually, no craving, no despair
The weekend is tougher than working days, yesterday we were visiting friends and sweets were served, today we hang around the house and felt the need to have chocolate with my morning coffee.
But, as I said, still strong

Day 2

easy so far
today I had some dried plums for afternoon snack - they were quite sweet, so no cravings
I think carbs would be for me much harder to give up on, as I don't really crave sweets
almost slipped because of corn which i wanted to put in a tuna salad - then I remembered it usually contains sugar, checked the label and put it back in the fridge
also realized today that I will probably slip in order to eat mucenici, which I totally love; but that will be one day only

30-day No Sugar Challenge

I start tomorrow
I will print two calendar sheets, one for my desk and one for the home fridge
I will keep track of the challenge here
Wish me luck!

Jordan 2015

A saisprezecea luna

Incredibil cum uneori, in timpul zilei, ajung sa imi doresc sa stea si ea macar 10 minute intr-un loc, linistita si fara sa aiba nevoie de mine, iar noaptea, la nici 2-3 ore de cand o culc in patutul ei, mi se face dor de ea, si simt asa o dorinta nebuna sa ma duc sa o iau in brate, sa o simt cum se cuibareste langa mine, calda, moale si atat de draguta.

Bilant intarziat de 15 luni + bonus

N-am facut inca bilantul pentru a cincisprezecea luna, dar azi am patit una care ma face sa ma pun pe scris. Asa ca, in ordinea numerelor de pe tricou, mai jos cu ce ne laudam pe luna care a trecut:
- dormim din ce in ce mai bine - maxim o trezire pe noapte, rezolvata cu un pic de leganat sau oferitul suzetei; in ultimele nopti am observat ca nici macar nu se mai ridica in picioare in patut, se foieste singura pana isi gaseste un nou culcus si adoarme la loc, eu nu mai trebuie sa intervin deloc; ca de fiecare data in etape din astea bune, zic Doamne-ajuta sa tina cat mai mult minunea, ca tare bine e!

Saptamana intarcarii

Saptamana care tocmai se incheie a cam pus punct capitolului alaptare pentru Maia (cat si pentru mine). Fara vreun plan bine stabilit, fara sa ma gandesc dinainte ca se va intampla acum, pur si simplu nu i-am mai dat sa suga dimineata, iar ea nu a cerut, asa cum nu a cerut niciodata, de altfel.

Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa alaptez pana la 1 an si aproape 3 luni. Inainte sa nasc ma gandeam ca o sa o intarc candva inainte de 1 an - gandirea mea de atunci era ca e un compromis bun intre a alapta cat mai mult si a intarca atunci cand bebe nu e inca foarte constient de pierderea suferita. Acum parca imi pare un pic rau ca ne-am oprit acum si nu am continuat. Oricum, a fost o calatorie frumoasa - alaptatul chiar e unul din cele mai minunate lucruri care se intampla intre o mama si copilul ei, ceva unic si foarte foarte intim. Chiar daca am avut si neplaceri (ragada oribila de la sanul stang), in general a fost bine. Am avut noroc de un corp bun, ca sa zic asa, adica am avut lapte suficient si "ascultator" - a dat mai mult cand i s-a cerut mai mult, iar acum nu am deloc probleme de cand m-am oprit. Am avut noroc ca am citit mult, si inainte de nastere, dar si la inceputul alaptarii, incercand sa gasesc cea mai buna pozitie, incercand sa gasesc raspunsuri la toate intrebarile pe care le aveam. Am avut noroc ca Maia nu a fost ahtiata dupa supt - adica da, in prima luna, statea si ore in sir la san, dar, dupa ce am inceput diversificare si i-am scos supturile de zi, s-a obisnuit repede cu treaba asta si nu mi s-a intamplat pana acum sa imi ridice bluza pe strada :). Asa cum nu pare foarte afectata nici de lipsa sanului din ultimele zile.

Singura noastra problema acum e ca nu vrea sa bea alt fel de lapte - nici praf, nici de vaca, nici de capra, nici din cana, nici din biberon. O sa continuu sa ii ofer, pana o sa se obisnuiasca cu insistenta mea si o sa inceapa sa bea, sper sa nu treaca foarte mult timp pana atunci.

Maia are camera ei

Sau, in sfarsit, un surogat de camera a ei, pentru ca fiind una dintre cele doar doua camere din vastul nostru apartament, mai contine si mobilier/chestii nu neaparat dedicate Maiei. Dar contine patutul, asta fiind practic si scopul principal - sa ii mutam patutul din camera in care dormim noi, in speranta ca vom dormi, cu totii, mai bine.

Mutarea s-a intamplat ieri, dar noaptea trecuta nu a fost foarte incurajatoare. Maia s-a trezit de vreo 3 ori pentru suzeta, iar apoi, la 5, s-a trezit aproape complet, nu mai voia nicicum sa adoarma la loc. Am leganat-o in brate, am tinut-o in brate stand pe canapea, nimic nu a mers. Dupa mai bine de jumatate de ora, cu gandul ca mai am doar vreo doua ore de eventual somn, am cedat si am luat-o cu mine in patul mare. Dar nici asta nu i-a placut. A inceput sa urle isteric, fara vreun motiv aparent. Pana la urma am linistit-o la san, si a mai dormit pana la 7.30. Desi imi promisesem ca nu o sa mai folosesc sanul pentru alinare, in pregatirea apropiatei intarcari, chiar am simtit ca nimic altceva nu o sa o calmeze. Azi, gandind la rece, mi-am dat seama ca e posibil sa ii fi fost foame, pentru ca nu mancase prea bine cina cu o seara in urma.

In sfarsit, prima noapte a trecut, sa zicem ca a fost de acomodare, o asteptam cu interes pe a doua. So far, so good - doarme fara pauza de la 7.30 si e deja 11 pm. Doamne-ajuta!

A paisprezecea luna

A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.

A treisprezecea luna

Adica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.

Ce-am invatat in primul an de mamicenie

M-am gandit ca n-ar fi rau sa fac un rezumat al lucrurilor pe care le-am invatat anul asta, cine stie cand mai am nevoie de ele

Cum mi-am petrecut vacanta de iarna

A fost o vacanta foarte reusita, atipica un pic, in sensul ca am facut ceva chestii diferite de cele pe care le faceam in anii trecuti de sarbatori, dar per total, mi-a placut. Mi-a fost foarte greu sa ma intorc la munca, ma obisnuisem deja sa-mi fac program pe toata ziua, sa nu am dupa-amiezele ocupate, mai ales ca jobul asta actual imi place din ce in ce mai putin. Cine stie, poate aduce Anul Nou ceva bun la capitolul asta.

A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel

Maia la 1 an fara 2 zile

Check-up-ul de 1 an

A avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.

Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.

Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)

Mai avem putin pana la marele prag.

Prima masa la restaurant

S-a intamplat cam devreme, zic eu, dar Maia se simte bine deocamdata :) O sa vedem ce ne aduc zilele urmatoare.
Povestea e ca azi am iesit cu un grup de prieteni la masa. Maia a dormit pana la ora la care noi trebuia sa fim la restaurant, asa ca am zis ca iau borcanasul cu mancare de acasa sa i-l dau la restaurant, rugandu-ma in gand ca City Grill sa aiba scaun de masa pentru copii.

Mi-a trebuit Cola ...

... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil.

Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.

Luna a unsprezecea

Multe progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.

Lunile a noua si a zecea

Spre rusinea mea, am sarit peste postarea aferenta lunii a noua, asa ca o sa incerc acum sa fac un rezumat pentru ultimele doua luni. Au fost doua luni grele; nu am avut probleme majore, cum ar fi boala sau altele de genul asta, dar feelingul general pe care il am asta este. Bineinteles ca au fost si doua luni foarte frumoase, asa cum au fost toate cele zece de pana acum, dar solicitarile sunt din ce in ce mai mari, ingrijorarile la fel.