Check-up-ul de 1 an

A avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.

Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.

Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)

Mai avem putin pana la marele prag.

Prima masa la restaurant

S-a intamplat cam devreme, zic eu, dar Maia se simte bine deocamdata :) O sa vedem ce ne aduc zilele urmatoare.
Povestea e ca azi am iesit cu un grup de prieteni la masa. Maia a dormit pana la ora la care noi trebuia sa fim la restaurant, asa ca am zis ca iau borcanasul cu mancare de acasa sa i-l dau la restaurant, rugandu-ma in gand ca City Grill sa aiba scaun de masa pentru copii.

Mi-a trebuit Cola ...

... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil.

Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.

Luna a unsprezecea

Multe progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.

Lunile a noua si a zecea

Spre rusinea mea, am sarit peste postarea aferenta lunii a noua, asa ca o sa incerc acum sa fac un rezumat pentru ultimele doua luni. Au fost doua luni grele; nu am avut probleme majore, cum ar fi boala sau altele de genul asta, dar feelingul general pe care il am asta este. Bineinteles ca au fost si doua luni foarte frumoase, asa cum au fost toate cele zece de pana acum, dar solicitarile sunt din ce in ce mai mari, ingrijorarile la fel.

Prima saptamana de sleep training

E pretentios spus "sleep training", dar ceva-ceva am incercat. De vinerea trecuta mi-am propus sa o invat pe Maia sa adoarma la ea in patut si nu in patul mare, cu mine sau cu tati langa ea. Ma gandesc ca in felul asta o sa ii fie mai usor in zilele/ocaziile in care eu nu o sa fiu cu ea ca sa o adorm si, mai mult, o sa o ajute sa adoarma la loc atunci cand se trezeste dupa un ciclu de somn noaptea la ea in patut - daca se invata sa adoarma in patut, poate o sa ii fie mai usor sa adoarma la loc fara ajutor.

Odiseea nesomnului - partea I

Am mai amintit si in postarile precedente ca de ceva vreme avem nopti nelinistite, dar situatia a devenit atat de grava incat simt ca e nevoie de o postare separata. Lipsa de somn e, fara indoiala, una dintre cele mai mari schimbari intervenite o data cu aparitia unui copil. Cred ca toata lumea cam banuieste acest lucru, dar, sincer, pana nu te confrunti pe viu cu chestia asta, nu ai cum sa intelegi cat de nasol este.