Cum mi-am petrecut vacanta de iarna

A fost o vacanta foarte reusita, atipica un pic, in sensul ca am facut ceva chestii diferite de cele pe care le faceam in anii trecuti de sarbatori, dar per total, mi-a placut. Mi-a fost foarte greu sa ma intorc la munca, ma obisnuisem deja sa-mi fac program pe toata ziua, sa nu am dupa-amiezele ocupate, mai ales ca jobul asta actual imi place din ce in ce mai putin. Cine stie, poate aduce Anul Nou ceva bun la capitolul asta.

A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel

Maia la 1 an fara 2 zile

Check-up-ul de 1 an

A avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.

Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.

Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)

Mai avem putin pana la marele prag.

Prima masa la restaurant

S-a intamplat cam devreme, zic eu, dar Maia se simte bine deocamdata :) O sa vedem ce ne aduc zilele urmatoare.
Povestea e ca azi am iesit cu un grup de prieteni la masa. Maia a dormit pana la ora la care noi trebuia sa fim la restaurant, asa ca am zis ca iau borcanasul cu mancare de acasa sa i-l dau la restaurant, rugandu-ma in gand ca City Grill sa aiba scaun de masa pentru copii.

Mi-a trebuit Cola ...

... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil.

Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.

Luna a unsprezecea

Multe progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.