sâmbătă, 17 decembrie 2011

A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel


Luna asta a fost foarte draguta, pentru ca a fost plina de petreceri, cadouri si momente frumoase. Luna decembrie este luna Maiei - il avem pe Mos Nicolae, dar si ziua de nume, pe 6, apoi ziua de nastere, apoi Mos Craciun, e o sarbatoare continua. Cateodata ma gandesc ca poate ar fi trebuit sa ii aleg alt nume de sfant, si nu tot unul sarbatorit in decembrie, ca sa mai rasfiram asa ocaziile de petrecere. Acum, insa, e prea tarziu, numele imi place mult, asa ca nu avem altceva de facut decat sa ne bucuram de luna asta speciala.

Pe la inceputul lunii a douasprezecea, Maia dadea semne ca vrea sa inceapa sa mearga nesprijinita - se ridica singura de jos si facea cativa pasi buni inainte de a se prabusi la loc. Acum insa de vreo saptamana, nu mai face asta si nu mai vrea sa mearga nici dusa de manuta foarte mult. Cu siguranta e o faza, dar astept cu nerabdare momentul cand o sa inceapa sa mearga singura. Stiu ca toata lumea spune ca nerabdarea nu isi are rostul, ca viata mea va deveni mult mai complicata, dar ea deja merge de-a busilea peste tot, cauta peste tot, se ridica in picioare pe toate cele, asa ca multe locuri neexplorate nu prea mai are in vastele noastre palate de 50m patrati.

Cu somnul stam ceva mai bine de la o vreme, in sensul ca nu se mai trezeste noaptea decat foarte rar, si adoarme inapoi daca primeste suzeta. Nu i-am mai dat sa suga noaptea de ceva vreme. Partea proasta e ca in continuare dormim toti in patul mare, si mie mi se pare ca o deranjam cu prezenta noastra, asa ca de-abia astept sa ne intoarcem din vacanta de la Praga ca sa incep re-obisnuirea in patutul ei. Se pare ca luna asta si urmatoare sunt OK pentru sleep training (potrivit unei alte carti despre somn pe care am citit-o si care sustine ca nu metoda de sleep training e problema, ci momentul cand o aplici, pentru ca, in functie de dezvoltarea emotionala a copilului, exista perioade propice pentru sleep training si perioade in care te chinui degeaba)

Cu mancare stam iarasi bine. Am scapat si de stresul cantitatii mancate, acum punem accentul mai mult pe gusturi, pe combinatii noi, si incercam incet-incet sa adoptam un program de masa mai apropiat de al unui adult. Am trecut si la pasatul cu furculita si nu cu blenderul, singura problema e carnea de pasare de tara, care e f atoasa si pe care Maia o refuza daca nu e blenduita. Probabil ca cel mai bine e sa continui sa blenduiesc doar carnea si sa o amestec cu legumele pasate cu furculita. Imi ia din ce in ce mai des furculita din mana ca sa manance singura, si roade in continuare tot ce prinde, mai ales ca ne chinuie alti dintisori. A facut chiar si febra, destul de mare, o zi si o noapte, fara alte simptome, asa ca am pus-o pe seama dintilor. Plus ca e cu mana in gura pana la cot tot timpul si saliveaza incredibil de mult.

Jocul preferat mai nou e sa punem chestii mici intr-o chestie mai mare, apoi sa rasturnam chestia mai mare si sa o luam de la capat. Plus ii place foarte mult sa danseze, hitul preferat este Tot mai sus al lui Moga si Guess Who. E foarte haioasa, incepe sa bata din picior sau sa dea din manute de cate ori aude cate un ritm care ii place, sunt foarte incantata, pentru ca mie imi place foarte mult sa dansez si mi-ar placea sa fi mostenit asta de la mine, mai ales ca eu sunt decisa si sa o trimit la niste cursuri cand o sa mai creasca. Ii plac foarte mult si cartile - da paginile singura si rade, vorbeste cu imaginile din carte. SI la masa avem doua carti pe care le rasfoim cat mancam, au tot meniul pe ele, dar sunt distractia preferata. Ii mai place sa inchida usile dintre camere, apoi sa vocifereze pana i le deschide cineva din nou. Ii place sa arunce jucarii din patut si sa le urmareasca cu o privire malefica pana ajung pe jos. Si, in continuare, i se pare foarte distractiv sa scoata lucruri din sertare, sa traga de hainele din dulap, sa scoata scutecele din punga lor si sa le insire prin casa.

De Mos Nicolae a primit un laptop de bebelus, dar si o punga cu rondele de orez - a fost mult mai incantata de food decat de jucarie, mi-a cerut imediat sa ii deschid punga, si-a bagat amandoua mainile in ea, a scos cate doua rondele in fiecare si apoi manca tacticos cand dintr-o mana, cand din cealalta.

Comunicam deja foarte bine - mi-e foarte clar cand imi cere ceva, ea intelege daca o rog sa imi aduca un obiect, apoi sa i-l dea lui tati. E grozav sentimentul ca nu mai vorbesti chiar cu peretii :)) dar deja cred ca trebuie sa incepem sa ne educam limbajul si sa avem grija ce ne iese pe gura. Mai bine mai din vreme decat sa ne trezim ca incepe sa reproduca cine stie ce tampenii

E o minune de copil, e minunea mea si sunt pur si simplu indragostita de ea


4 comentarii:

  1. Stai, stai, stai, ce metoda de somn? Details, ca Iris ne capiaza:)

    Felicitari, tot mai sus si tot mai mare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Metoda nu stiu care va fi exact, probabil va implica niste plans, o sa incerc treptat-treptat sa o reobisnuiesc cu patutul. Cartea despre care vorbesc se numeste Bed Timing si nu promoveaza o metoda anume, ci faptul ca orice metoda ai incerca, sunt anumite perioade in care sansele de succes sunt mai mari
    Multumim de cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani cu sanatate! :) Fericiti si sanatosi sa le treceti pe toate!

    RăspundețiȘtergere

Lilypie First Birthday tickers