A douasprezecea luna

Ufff, nu-mi vine sa cred ca am ajuns la postarea despre ultima luna din primul an. Da, stiu, e probabil cel mai mare cliseu, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat Maia in tot acest timp, cum a trecut prin toate etapele - nou-nascut ce abia isi misca ochii, sugar ce isi descoperea cu uimire mainile, bebelus ce descoperea lumea din fundulet, bebe din ce in ce mai mare, cu pozitie verticala :)) si mers, cateodata, biped. Mi se pare cea mai incredibila experienta pe care am trait-o vreodata - sa asist la si sa contribui, asa cum pot si ma pricep mai bine, la evolutia asta incredibila. Si de-abia astept sa continuam la fel

Maia la 1 an fara 2 zile

Check-up-ul de 1 an

A avut loc cu 10 zile inainte de termen, dar cand te gandesti ca vorbim despre 1 an, nu cred ca mai conteaza asa mult. Pe scurt, medical suntem foarte bine. Maia are 9,70 kg, 76 de cm. Analizele de sange au iesit bine, mai avem de recoltat urina si de mers la controlul oftalmologic, care speram sa fie si ele OK.

Trebuie sa ne schimbam un pic rutina de masa - sa trecem la 3 mese principale si 2 gustari si sa incepem si noi sa mancam mai ca oamenii mari asa. Pediatra ne-a recomandat ceva dulce in fiecare zi si ciocolata de doua ori pe saptamana, dar eu nu o sa ma grabesc sa urmez indicatiile astea. As vrea ca Maia sa se obisnuiasca sa manance fructe atunci cand simte nevoia de dulce si cred ca, cu cat face cunostinta mai tarziu cu dulciurile, mai ales cu cele din comert, cu atat mai bine.

Va trebui sa treaca ceva timp sa ma rup din rutina de acum, care mi-a devenit foarte familiara si imi usureaza mult viata, si sa imi construiesc, incet-incet, o rutina noua, in care Maia nu mai e chiar bebelus si deci nu mai trebuie tratata chiar special de fiecare data :)

Mai avem putin pana la marele prag.

Prima masa la restaurant

S-a intamplat cam devreme, zic eu, dar Maia se simte bine deocamdata :) O sa vedem ce ne aduc zilele urmatoare.
Povestea e ca azi am iesit cu un grup de prieteni la masa. Maia a dormit pana la ora la care noi trebuia sa fim la restaurant, asa ca am zis ca iau borcanasul cu mancare de acasa sa i-l dau la restaurant, rugandu-ma in gand ca City Grill sa aiba scaun de masa pentru copii.

Mi-a trebuit Cola ...

... Si am primit una din cele mai memorabile nopti din lunga noastra istorie de familie cu copil.

Sa incepem cu inceputul. Ma trezesc eu ieri dimineata pusa pe treaba - fiersesem cu o seara inainte un pui de tara cu gand sa fac o supa din aia numai buna pe vreme din asta de avem noi de cateva zile. Cand sa finalizez operatiunea, imi dau seama ca nu aveam pic de ceapa in casa. Asa ca ieri dimineata, sar din pat la 8, ma imbrac si merg la magazinul din colt sa iau ceapa.

Luna a unsprezecea

Multe progrese am facut luna asta, se vede ca ne apropiem cu pasi repezi de marele prag al primei aniversari. Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a schimbat viata noastra in doar unsprezece luni, cat de dramatic mi s-au schimbat prioritatile, dar si bucuriile. Zilele trecute am frunzarit albumele cu pozele din astea unsprezece luni, ca sa selectez cateva pentru printat - incredibil cum am uitat ce bebelus mic a fost Maia acum cateva luni, nu-mi cred ochilor cand o vad asa micuta in primele poze, apoi din ce in ce mai grasalana (pe la patru luni a avut un maxim, era ditamai bucalata), apoi am inceput diversificarea si mobilitatea si s-a subtiat, iar acum e o zvarluga care nu sta locului o clipa.

Lunile a noua si a zecea

Spre rusinea mea, am sarit peste postarea aferenta lunii a noua, asa ca o sa incerc acum sa fac un rezumat pentru ultimele doua luni. Au fost doua luni grele; nu am avut probleme majore, cum ar fi boala sau altele de genul asta, dar feelingul general pe care il am asta este. Bineinteles ca au fost si doua luni foarte frumoase, asa cum au fost toate cele zece de pana acum, dar solicitarile sunt din ce in ce mai mari, ingrijorarile la fel.

Prima saptamana de sleep training

E pretentios spus "sleep training", dar ceva-ceva am incercat. De vinerea trecuta mi-am propus sa o invat pe Maia sa adoarma la ea in patut si nu in patul mare, cu mine sau cu tati langa ea. Ma gandesc ca in felul asta o sa ii fie mai usor in zilele/ocaziile in care eu nu o sa fiu cu ea ca sa o adorm si, mai mult, o sa o ajute sa adoarma la loc atunci cand se trezeste dupa un ciclu de somn noaptea la ea in patut - daca se invata sa adoarma in patut, poate o sa ii fie mai usor sa adoarma la loc fara ajutor.

Odiseea nesomnului - partea I

Am mai amintit si in postarile precedente ca de ceva vreme avem nopti nelinistite, dar situatia a devenit atat de grava incat simt ca e nevoie de o postare separata. Lipsa de somn e, fara indoiala, una dintre cele mai mari schimbari intervenite o data cu aparitia unui copil. Cred ca toata lumea cam banuieste acest lucru, dar, sincer, pana nu te confrunti pe viu cu chestia asta, nu ai cum sa intelegi cat de nasol este.

A opta luna

Luna asta nu am fost la doctor, asa ca nu am date oficiale despre cat si cum a crescut si s-a ingrasat Maia. Dupa cat de bine atinge acum cu talpile placa de la centrul de activitati, sigur s-a mai lungit, dar de luat in greutate nu cred ca a luat mai mult decat luna trecuta. Toata lumea imi spune ca nu mai are obrajii grasunei ca alta data :( Departe de mine dorinta de a avea un copil grasun, din contra, parca as tinde spre partea cealalta, m-as ingrijora daca ar fi asa, chiar daca la varsta asta nu e de ingrijorare; singura grija e sa aiba toti nutrientii de care are nevoie ca sa treaca cu brio prin perioada asta atat de intensa a dezvoltarii ei.

Start!

La dinti si la misunat! Azi am simtit prima coronita dentara, dupa o saptamana de gingie inflamata. Azi-noapte s-a trezit plangand de vreo 5 ori intre 9 si 1 noaptea, apoi a dormit pana la 5, a mancat si a mai dormit pana la 7.30. Azi a fost mai maraita, asa ca am apelat la o fiola de Camilia, care si-a facut efectul imediat. In rest, nu pot sa spun ca am patimit foarte mult din cauza dintilor pana acum. Dar ... asta e doar inceputul.
Si tot azi Maia a luat-o cu viteza de-a busilea in lumea larga. Pentru moment e destul de timida, si parca se teme sa iasa de pe pilota intinsa pe jos in sufragerie. Stiu sigur insa ca nu o sa dureze mult aceasta timiditate si deja imi fac planuri despre cum o sa aspir si o sa mopuiesc toata casa in fiecare dimineata, cum o sa ascund toti pantofii, cum o sa blochez sertarele samd. E asa draguta cum misuna ea pe jos!

A saptea luna

Maia are deja 7 luni si 10 zile si eu de-abia acum imi gasesc timp pentru postarea aniversara. E evident ca lucrurile au inceput sa se precipite, nu? Viata devine din ce in ce mai complicata, mai frumoasa, mai interesanta, intr-adevar, dar si mai complicata in fiecare zi.

Maia si-a facut debutul pe litoral

Si nu pe oricare litoral, ci pe cel din Antalya, unde am stat o saptamana incepand cu 18 iunie. Ne-am trezit chiar mai dimineata decat de obicei, ca sa fim la 6 la aeroport. Cat am asteptat sa facem check-in-ul Maia a adormit in Manduca si s-a trezit de-abia inainte de boarding. In avion nu a reactionat deloc urat la decolare, probabil din cauza ca nu ne-am ridicat la altitudine foarte mare, fiind zborul scurt.

A sasea luna

A sasea luna a fost luna celor mai mari progrese de pana acum, sau cel putin asa am simtit-o eu. Am impresia ca am cu totul alt copil decat la inceputul lunii - de nenumarate ori mai activ, mai vorbaret, mai interesat de ce se intampla in jur, mai mobil, mai simpatic, mai dornic sa se implice. Mi se pare incredibil cum evolueaza copiii atat de mult intr-un timp atat de scurt - expresia "vazand cu ochii" chiar se aplica in cazul asta; parca pot sa spun si ziua cand Maia a inceput sa nu mai aiba stare, sa se uite cu ochii curiosi in toate partile de zeci de ori pe minut, si sa isi intinda manutele spre toate lucrurile din raza ei vizuala.

Prima zi de diversificare

In sfarsit, am inceput. Dupa ce, de vreo 2-3 saptamani, Maia ne soarbe din ochi cand mancam si mesteca si ea in gol, imitandu-ne, azi a primit si ea altceva in afara de lapte. Dimineata si seara am mancat cereale - cu asta incepe schema recomandata de pediatra noastra, probabil pentru ca in ultima luna Maia nu a luat decat 300 de grame in greutate (per total, are 7,760 kg la 6 luni fara o saptamana, deci sta bine, dar in ultima luna nu a facut un progres prea mare).

Eticheto-mania

Ca e un plus prapadit de 10 lei sau un centru de activitati de 400 lei, pentru Maia amandoua sunt la fel de interesante, pentru ca amandoua au eticheta - ce altceva mai stiu ele sa faca, daca bazaie, maraie, canta, lumineaza, se invartesc sau mai stiu eu ce nebunii, prea putin conteaza. Daca are eticheta, orice jucarie e buna. Iar daca nu poate sa ajunga la eticheta (la centrul de activitati e pe spatele scaunelului in care sta ea) e in stare de orice fel de contorsionari, de miscari ciudate, ca sa se apropie cat mai mult de ea. Eticheta e, dintr-un motiv necunoscut inca noua adultilor incuiati, numai buna de molfait la nesfarsit. La eticheta de pe salteluta de activitati e in stare sa se uite minute in sir, o mangaie, o zgaraie, o linge, rade la ea, e o intreaga relatie. Etichetele de pe cele doua laterale ale scaunului de masina sunt cele mai cele - sunt mari si nu se dau nicidecum desprinse de acolo, asa ca doar le mangaie si le priveste cu nesat.

Etapa mobila

Da, de vreo saptamana am intrat cu adevarat in era mobilitatii :) Maia e mai activa si mai mobila ca niciodata. Nu se mai poate pune problema sa fie lasata in patul mare singura mai mult de 2 minute - cam atat ii ia sa il traverseze dintr-o parte in alta, cand pe burta, cand pe o parte, cand pe spate. De intors de pe o parte pe alta era in stare de 3-4 saptamani, dar de-abia acum pare sa fi prins gustul miscarii - e pur si simplu ca un tavalug.

A cincea luna

Duminica am sarbatorit cinci luni de cand ne simtim cei mai norocosi parinti din lume. A fost o zi asa frumoasa, aproape la fel de frumoasa ca si cele cinci luni de pana acum. Si noaptea a fost si mai frumoasa, pentru ca Maia a adormit, ce-i drept mai tarziu decat normal, la 10 si s-a mai trezit la 5 dimineata. Sunt tare curioasa daca o sa repete performanta si in noaptea asta, desi a adormit la 8.30 si nici nu a mai avut o zi asa de agitata ca ieri.

Si am fost la doctor

... pentru o vizita off-cycle, ca sa vorbesc in limbaj corporatist. Pana acum am mers la doctor doar pentru controalele lunare standard, dar de data asta aveam niste intrebari mai presante. Ca sa incepem cu usurelul, la patru luni si 2 saptamani Maia cantareste 7,500 kg si masoara 66 cm, adica e un pic peste medie la ambele capitole, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.

Intre doua drumuri

In weekend am facut prima calatorie mai lunga cu Maia, iar peste doua zile vom pleca intr-una si mai lunga. Am avut ceva emotii inainte de plecare, sa nu uit sa impachetez ceva de care vom avea nevoie, sa ajungem cu bine, sa suporte Maia bine drumul, sa nu o afecteze prea tare schimbarea de mediu. Acum ca ne-am intors, m-am mai linistit putin, pentru ca lucrurile au mers destul de bine, asa ca sunt un pic mai curajoasa cu privire la plecarea urmatoare, desi va fi si drumul mai lung, si vom sta si mai multe zile plecati.

A patra luna

In sfarsit reusesc sa scriu raportul de la 4 luni fix in ziua cu pricina. De cand ne-am trezit tot o smotocesc pe picolina, o pup pe toata partile si as tine-o numai in brate, daca nu m-ar strabate cate o durere crunta de spate la fiecare 10 minute. Bine, cam asta fac in fiecare dimineata, dar totusi zilele de 15 ale lunii sunt speciale. Cand imi aduc aminte cate emotii aveam inainte de nastere, cat de nerabdatoare eram, iar acum imi tin minunea in brate si ma simt cea mai norocoasa femeie din lume.

Jucarii 0-3 luni?

Marketingul agresiv al marilor companii e dusmanul numarul unu al portofelelor mamicilor incepatoare. Daca pentru noi, adultii, mai reusim sa discernem ce e util de un simplu moft, cand vine vorba de bebe, mai ales daca suntem la prima experienta, ne lasam de multe ori prinse in plasa unor reclame sau sloganuri frumoase si cumparam multe lucruri de care bebelusul nostru nu are deloc nevoie.

Manduca

Inca de cand eram insarcinata citeam despre baby-wearing si imi faceam planuri despre cum o sa o port pe Maia cat de mult o sa pot. O prietena mi-a imprumutat un sling cu inele dar nu am indraznit sa incerc sa il folosesc in prima luna de viata a Maiei. Imi parea asa mica si fragila ca imi era teama sa incep sa o manevrez sa o pun in sling. Prin a doua luna am incercat de cateva ori sa leg slingul, dar cand incercam sa o asez pe Maia in el ceva mi se parea in neregula, asa ca renuntam.

Curiozitatea de la (aproape) 4 luni

Tocmai terminasem de citit capitolul dedicat touchpoint-ului de 4 luni din cartea lui T. Berry Brazelton, ca Maia a si inceput sa aiba manifestarile descrise acolo.

Mai exact, de vreo cateva zile alaptatul nu mai e ce a fost: 10 minute de supt viguros, inca 5 de alint si gata, ne vedem peste trei ore, mami. Acum ne intindem si cate o jumatate de ora, pentru ca Maiei au inceput sa i se para alte lucruri mult mai interesante decat suptul: sa zambeasca la mami, sa se uite pe pereti, sa il urmareasca cu privirea pe tati cand intra in camera, sa incerce sa depisteze sursa oricarui zgomot pe care il aude.

Ba da, oamenii se schimba

Cand au o motivatie puternica, se schimba. Stie toata lumea cat de mult se schimba o femeie dupa ce da nastere unui copil. Fizic, sufleteste, lucrurile se schimba aproape radical. Chiar si cele mai carieriste, moderniste si emancipate femei sunt remodelate de instinctul matern. In cazul lor, ajuta foarte mult si hormonii, legatura unica ce se formeaza in timpul lunilor de sarcina, experienta unica a nasterii, apoi a alaptatului. Dar in cazul tatilor? Pentru ca si ei se schimba. Unii spun ca exista un schimb de energii metafizice, chiar si in timpul sarcinii, care ii face pe tati sa aiba greturi sau sa se ingrase o data cu mama.

6 ore de somn neintrerupt

Dupa fix trei saptamani, azi-noapte Maia a dormit din nou de la 11 seara la 5 dimineata - chiar 6 daca ne luam dupa ora de vara :D. I-au trebuit trei saptamani sa treaca peste stresul botezului. Unii parinti isi boteaza copiii cat pot de repede dupa nastere, in speranta ca

Suzeta - da sau nu?

Suzeta a fost pana acum unul din subiectele de dezbatere intre mine si dragul de sot cu privire la cresterea Maiei. El e absolut incantat de obiect, eu deloc. Si eu si el avem argumente puternice, de fapt argumentele sa zicem "clasice" pro si contra folosirii suzetei. Pana acum, am reusit sa gasim calea de mijloc care, zic eu, ca in atatea alte situatii, e cea mai buna; adica Maia nu a primit suzeta deloc in prima luna de viata, iar pana la trei luni a primit-o doar foarte foarte rar, si pentru intervale foarte mici de timp, ca sa o linistim rapid pentru cateva momente cand alte metode nu erau foarte la indemana.

Intoarcerea la munca

Daca mi-ar fi spus cineva acum o luna ca o sa ma intorc la serviciu inainte ca Maia sa implineasca doi ani l-as fi contrazis asa cum numai eu stiu sa o fac - cu indarjirea omului care e absolut convins ca are dreptate si ca nu exista nici cea mai mica posibilitate sa se insele.

Ei bine, inca o data se dovedeste ca in viata e bine ca niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca maine incepe a doua saptamana de munca pentru mine, dupa 5 luni si 10 zile de concediu, dintre care 2 inainte de nasterea Maiei (si cele mai frumoase luni de concediu de pana acum, ma felicit in continuarea ca m-am hotarat atunci sa plec cat am putut de devreme).

A treia luna

Iar nu scriu la timp, pentru ca am implinit trei luni acum 12 zile, dar nu am uitat cifrele. Asadar, la masuratorile de trei luni, raportam 6,350 Kg si 62 cm, ceea ce inseamna o evolutie nu foarte spectaculoasa de luna trecuta. Doar 620 g in plus la greutate, care se explica mai mult ca sigur prin pofta de mancare scazuta pe care a avut-o Maia din cauza racelii de dupa botez. Ca orice om, nu prea ii venea sa manance cand nu se simtea minunat, plus ca probabil nasul infundat facea suptul destul de dificil. In plus, mama denaturata ce sunt, am cam neglijat sa o mai tin in brate ridicata dupa masa ca sa elimine aerul, asa ca a si vomat destul de mult luna asta. Mai regurgita ea si pana acum, dar cantitati foarte mici, normale pentru un bebelus, care nu m-au ingrijorat niciodata. Luna asta insa am avut vomitat in toata regula, chiar si la 2 ore dupa masa, cu lapte branzit si urat mirositor.

O saptamana nu asa de buna

De-abia astept sa se termine saptamana asta, ca m-a dat cu totul peste cap. Parca am dat o pagina si ce scrie pe pagina de acum nu are nicio legatura cu ce a fost pana acum. Pentru prima data de cand s-a nascut Maia a trebuit sa cobor de pe norisorii pe care ma urcasem cand am vazut-o prima oara, si nu-mi place deloc aici jos, printre muritori. Parca s-a destramat o vraja pe care mi-o doream cat mai lunga, daca s-ar fi putut, fara sfarsit. Offf .... Insa se pare ca nici macar Maia, asa ingeras cum e ea, nu poate sa faca minuni care sa tina prea mult.

Ce s-a intamplat? Pai sambata am avut botezul, care a iesit bine, pe de o parte, dar a fost foarte obositor si stresant, in primul rand pentru Maia, dar si pentru mine. Iarasi orgolii ranite, suparari ale diverselor persoane, si eu, ca de obicei, la mijloc.

A doua luna

Avem deja doua luni. Si o saptamana, mai exact, dar de-abia azi ma invrednicesc sa fac acest mic sumar al celei de-a doua luni.
In continuare mi se pare ca timpul trece foarte repede si ma gandesc deja cu groaza ca imediat vor trece si restul de 22 de luni si va trebui sa ma intorc la birou si sa imi las puiul in grija altcuiva. Am descoperit ca sunt grozav de posesiva cu puiul meu, ma enerveaza ca trebuie sa il impart cu altii, fie ei si foarte apropiati. Asta nu se aplica insa lui tati de Maia, pe care fac eforturi sa il implic cat se poate de mult in tot ce inseamna grija fata de ea, chiar daca, uneori, mi-ar fi mai usor sa ma descurc singura.
Saptamana trecuta, la fix 2 luni, Maia cantarea 5,730 kg si masura 61 cm, adica avea dimensiunile unui bebe de 3 luni.

Primul episod de panica

Dupa 7 saptamani de la nastere, ei bine, da, azi pot sa zic ca am avut primul episod de panica, disperare, izbucnit in plans si sentiment de neputinta si de incapabilitate. Ma bucur ca macar cauza nu a fost legata in mod direct de Maia, ci cu mine si, bineinteles, indirect cu ea.
Am o problema cu alaptarea, de fapt cu o parte a alaptarii, pentru ca problema afecteaza numai sanul stang. Am o ragada foarte urat pe mamelonul stang, care nu s-a vindecat cu crema pe care am folosit-o, asa cum s-a intamplat cu ragadele de la sanul drept. Bineinteles, dintotdeauna alaptatul la sanul stang m-a durut, mai ales cand se atasa Maia prima oara, apoi ma obisnuiam si durerea era suportabila. De vreo cateva zile insa, am inceput sa am dureri nu numai in timpul alaptatului, ci si intre mese, in tot sanul, cu iradiere spre omoplat si spre subrat.

Prima luna

A trecut deja o luna, de fapt, ieri s-au implinit cinci saptamani de cand viata noastra a devenit mult mai frumoasa, mai implinita. Maia a sarbatorit cele 5 saptamani prin prima noapte de somn neintrerupt pentru mai mult de 2-3 ore - noaptea trecuta a adormit la 12 si s-a mai trezit la 5 de dimineata. A mancat, nu atat de lacom pe cat ma asteptam, si a adormit din nou pana la 8.30, iar acum doarme iar. Asta dupa ce acum doua zile am avut una dintre cele mai grele zile de pana acum, cu o fetita foarte agitata, care nu a dormit mai mult de 15 minute in timpul zilei, iar noaptea s-a trezit din doua in doua ore, plangand de foame.
Cam asta ar putea fi sumarul acestor 5 saptamani - nicio zi nu seamana cu cealalta si in fiecare zi facem progrese, unele mai mari, altele mai mici, dar toate incredibile, uimitoare.

Nasterea

Au trecut deja 3 saptamani si o zi de atunci, dar nu as vrea sa uit sa povestesc despre cum a fost cand s-a nascut minunea noastra margelata. Mai ales ca, cel putin cu mintea de acum, nu planuiesc sa mai repet experienta asta vreodata.
Per total, a fost mai bine decat ma asteptam. Aveam ceva emotii legate de spital, conditiile de acolo, sa nu cumva sa i se intample ceva bebelinei din cauza conditiilor proaste. De fapt, cam astea au fost singurele emotii, chiar m-am mirat si eu ca nu mi-a fost deloc teama de operatia propriu-zisa, eu care, inainte de nastere, nu mai fusesem niciodata internata in spital si nu avusesem nici macar un os in gips.