miercuri, 29 iunie 2011

A sasea luna

A sasea luna a fost luna celor mai mari progrese de pana acum, sau cel putin asa am simtit-o eu. Am impresia ca am cu totul alt copil decat la inceputul lunii - de nenumarate ori mai activ, mai vorbaret, mai interesat de ce se intampla in jur, mai mobil, mai simpatic, mai dornic sa se implice. Mi se pare incredibil cum evolueaza copiii atat de mult intr-un timp atat de scurt - expresia "vazand cu ochii" chiar se aplica in cazul asta; parca pot sa spun si ziua cand Maia a inceput sa nu mai aiba stare, sa se uite cu ochii curiosi in toate partile de zeci de ori pe minut, si sa isi intinda manutele spre toate lucrurile din raza ei vizuala.
Progresele mari pe care le-a facut luna asta, probabil si puseul de crestere, au facut-o mai maraita pentru vreo saptamana - era ca si cum ar fi avut colici nervoase de care ea nu a avut pana la 3 luni. In fiecare seara, la ora fixa, in jur de 19.30, incepea sa nu mai agreeze nicio activitate, doar in brate se linistea - asa ca am apelat, ca de atatea ori, la minunatul sling, am plimbat-o prin casa, si am trecut si peste zilele maraicioase.

Nu ii mai place salteluta de activitati - statul pe spate nu mai e distractiv deloc, asa ca am impachetat-o si am scos-o din arsenalul de jucarii. I-am luat in schimb un centru de activitati, care la inceput nu parea sa ii placa prea tare, dar pe parcurs o incanta din ce in ce mai mult. Activitatea preferata ramane taratul pe toate partile si in toate directiile ca sa ajunga la tot felul de obiecte care ii atrag atentia - cum patul iese din discutie, fiind mult prea mic, asa mare cum e el, pentru expeditiile ei, intindem o patura pe jos in sufragerie, raspandim toate jucariile in jur, si dam liber la taratoare.

Dupa cum anuntam si intr-un post anterior, am inceput sa mancam si altceva in afara de lapte de la mami. Deocamdata mancam cereale dimineata si seara si suc de mere pe parcursul zilei. Spre sfarsitul lunii o sa introducem si piure de fructe cu branza. E foarte mancacioasa, pare a fi si foarte pofticioasa, asa ca deocamdata mancatul de solide nu e o suparare pentru noi. Mananca destul de repede, chiar mi se pare ca prea repede se intinde dupa lingurita, incerc sa o temperez cat pot, sa nu ne invatam prost.

Cerealele nu ne-au ajutat deloc cu somnul de noapte - se trezeste in continuare o data sa manance, pe la 3-4. Are si nopti mai rele, cand se trezeste foarte devreme, pe la 1, si apoi din nou la 4. Pe moment, se linisteste si daca doar o legan, dar in 5 minute maraie din nou si nu reusesc sa o adorm decat dupa ce mananca. Somnurile de peste zi sunt destul de regulate, ceea ce ma bucura nespus, ca astfel pot sa mai fur si eu cate o ora-doua, sa recuperez. Imi plac asa mult momentele de dinaintea somnului - stam amandoua in patul mare, ea imi cerceteaza fata cu degetele ei mici, ma mangaie pe obraz, vorbeste cu florile de pe tricoul meu, apoi, incet-incet, se lasa cuprinsa de oboseala, se intoarce pe o parte, isi tine manuta pe fata mea, si inchide ochisorii. E asa frumos!! si ma simt asa norocoasa ca reusesc sa imi fac timp pentru momentele astea.

Maia e in continuare foarte sociabila, rade la toata lumea, gangureste la toata lumea, ne bucuram inca de faza asta in care nu se sperie de straini, si o purtam cu noi peste tot - in vizite la prieteni, la terase, la restaurant, eu ma gandeam sa mergem si la film cu ea, dar totusi acum cred ca e un pic cam mare si nu stiu daca as mai reusi sa o pacalesc cu sanul sa stea linistita 2 ore. Iar peste doua zile plecam in primul concediu in 3 - la mare in Turcia. Eu de-abia astept, desi sunt si un pic nelinistita, am emotii pentru cum o sa se adapteze Maia la zborul cu avionul, la hotel, la vremea mai calduroasa de acolo. Sper sa nu se imbolnaveasca si sa suporte calatoria la fel de bine ca si pe celelalte de pana acum. E drept ca nu am mai stat niciodata asa de mult plecati cu ea, dar avem cateva incercari pana acum

Deja parca sunt un pic mai relaxata - am apelat la cineva pentru menaj si calcat, o data pe saptamana, si asta inseamna mult. Casa noastra nu e deloc mare, dar chiar nu imi placea sa pierd timp pretios pe care l-as fi putut petrece cu Maia, facand curat in casa, smotru si alte cele. Vreau sa imi dedic cat de mult timp pot acestei minuni care ne face viata mai frumoasa ... de 6 luni deja

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu