A doua luna

Avem deja doua luni. Si o saptamana, mai exact, dar de-abia azi ma invrednicesc sa fac acest mic sumar al celei de-a doua luni.
In continuare mi se pare ca timpul trece foarte repede si ma gandesc deja cu groaza ca imediat vor trece si restul de 22 de luni si va trebui sa ma intorc la birou si sa imi las puiul in grija altcuiva. Am descoperit ca sunt grozav de posesiva cu puiul meu, ma enerveaza ca trebuie sa il impart cu altii, fie ei si foarte apropiati. Asta nu se aplica insa lui tati de Maia, pe care fac eforturi sa il implic cat se poate de mult in tot ce inseamna grija fata de ea, chiar daca, uneori, mi-ar fi mai usor sa ma descurc singura.
Saptamana trecuta, la fix 2 luni, Maia cantarea 5,730 kg si masura 61 cm, adica avea dimensiunile unui bebe de 3 luni.

Primul episod de panica

Dupa 7 saptamani de la nastere, ei bine, da, azi pot sa zic ca am avut primul episod de panica, disperare, izbucnit in plans si sentiment de neputinta si de incapabilitate. Ma bucur ca macar cauza nu a fost legata in mod direct de Maia, ci cu mine si, bineinteles, indirect cu ea.
Am o problema cu alaptarea, de fapt cu o parte a alaptarii, pentru ca problema afecteaza numai sanul stang. Am o ragada foarte urat pe mamelonul stang, care nu s-a vindecat cu crema pe care am folosit-o, asa cum s-a intamplat cu ragadele de la sanul drept. Bineinteles, dintotdeauna alaptatul la sanul stang m-a durut, mai ales cand se atasa Maia prima oara, apoi ma obisnuiam si durerea era suportabila. De vreo cateva zile insa, am inceput sa am dureri nu numai in timpul alaptatului, ci si intre mese, in tot sanul, cu iradiere spre omoplat si spre subrat.