luni, 16 mai 2011

A cincea luna

Duminica am sarbatorit cinci luni de cand ne simtim cei mai norocosi parinti din lume. A fost o zi asa frumoasa, aproape la fel de frumoasa ca si cele cinci luni de pana acum. Si noaptea a fost si mai frumoasa, pentru ca Maia a adormit, ce-i drept mai tarziu decat normal, la 10 si s-a mai trezit la 5 dimineata. Sunt tare curioasa daca o sa repete performanta si in noaptea asta, desi a adormit la 8.30 si nici nu a mai avut o zi asa de agitata ca ieri.


Cum spuneam si intr-un post anterior, am simtit luna asta ca pe una din trimestrul doi de sarcina - fara emotiile foarte mari de la inceput si inca in asteptarea momentelor grele din viitor (dinti, separation anxiety etc). Ma simt din ce in ce mai mamica, simt ca inima mea imi ocupa 90% din corp, pentru ca dragostea pentru Maia o face sa creasca in fiecare zi. Suntem din ce in ce mai legate una de alta, comunicam din ce in ce mai bine si deja am ajuns sa stiu foarte bine ce isi doreste, ce o supara, ce ii place si ce nu. Ma uit la Maia cat e de frumoasa, cat e de dragalasa, cat de frumos zambeste, cat de curioasa se uita cu ochii mari-mari sa cuprinda cat mai mult din ce se intampla in jurul ei - si ma inunda un sentiment de bine nemain-intalnit pana acum.

Luna asta a stat sub semnul calatoriilor. Ne-am plimbat mult, cu Maia, bineinteles, si pot sa spun ca i-a placut. Chiar si un drum lung de 600 km cu masina l-a suportat fara semne vizibile de stres - cand am ajuns la destinatie si inapoi acasa a dormit si a mancat la fel, nu a fost mai maraita decat de obicei. am sarbatorit si primul Paste impreuna cu Maia - ne-am bucurat mult de vremea frumoasa, de oameni frumosi de langa noi, si i-am multumit lui Dumnezeu pentru minunea pe care a facut-o pentru noi.

Am bifat si prima iesire in oras fara Maia - la concert la Shakira. Memorabil eveniment, din mai multe puncte de vedere. Am mentionat deja unul, al doilea a fost, in mod evident, ploaia - nu am mai stat niciodata intr-o asemenea ploaie torentiala, al treilea ar fi concertul in sine - chiar mi-a placut foarte mult, desi mi s-a parut cam scurt. Ai fi zis ca, din cauza ploii, oricat ar fi fost de scurt, ar fi parut prea lung, dar nu, mi s-a parut ca s-a terminat cam repede. Desi a fost foarte bine ca a fost asa, altfel ne-ar fi prins in piata repriza cea mai nasoala de ploaie, cea insotita de grindina. Maia s-a comportat foarte bine cu matusa Oana - a adormit usor, la ora obisnuita, si s-a trezit doar la 3 sa manance ceva. Asta ne incurajeaza sa incercam sa repetam experienta - de data asta vrem sa mergem la film.

Avem mici ingrijorari - problema cu coastele, cu petele care nu s-au vindecat cu Nizoral (desi la inceput pareau ca se amelioreaza), dar sper din tot sufletul sa reusim sa le dam de cap. In rest, luna asta am incercat sa ii organizez putin programul de somn Maiei, pentru ca observasem la un moment dat ca avea zile in care nu dormea aproape deloc in timpul zilei, plus ca ora de culcare de noapte era destul de tarzie, undeva spre 11. Eu eram convinsa ca ea nu are nevoie de niciun ajutor ca sa adoarma, ca adoarme pur si simplu atunci cand si daca i se face somn. Mama naiva, stiu, dar poate am si eu scuza ca imi place atat de mult sa petrec timp cu ea, si ea e atat de cuminte si de jucausa, ca nu prea acordam atentie nevoiei ei de somn. In plus, se pare ca pana la patru luni oricum bebeii nu sunt suficient de maturi pentru a incerca o disciplina a somnului.

Pana acum mi se pare ca ne descurcam bine. Maia se trezeste in jur de 6.30-7 dimineata (mult prea devreme pentru mine, dar sper sa ma obisnuiesc curand), e foarte vesela, activa si comunicativa, asa ca ne jucam mult impreuna, ne gadilam, radem in hohote, numaram degetelele, exersam statul in fundulet, cantam, ne uitam pe geam, povestim ce am visat si ce o sa facem in ziua respectiva. La doua ore dupa trezirea de dimineata, ne asezam din nou la somn. De altfel, asta e regula pentru toate somnurile de peste zi - la doua ore de la ultima trezire ne culcam din nou. Maia e o short napper, nu doarme mai mult de o ora, maxim o ora si jumatate, dar cred ca ii e suficient, pentru ca tot timpul se trezeste vesela, cum da cu ochii de mine sau de tati rade cu gura pana la urechi si incepe sa dea din maini si din picioare. Seara incepem ritualul pe la 8 astfel incat la 8.30-9 dormim. Noaptea se trezeste sa manance la 1 si la 4. Cam mult pentru gustul meu, ma tot gandesc cum sa fac sa impingem orele astea la 3 si 6. O sa vedem, poate se intampla de la sine; in fond, cand Maia dormea de la 11 la 5, eu nu am facut nimic ca sa o ajut, ea singura a fost pregatita sa doarma atat neintrerupt.

Adormim ori la san ori langa mami in pat cu suzeta, de cele mai multe ori destul de repede, in 10-15 minute, mai ales daca respectam regula celor doua ore maxim de la ultima trezire. Suzeta ne foloseste numai sa adormim, imediat ce observ ca nu mai suge i-o scot, astfel incat sa nu se obisnuiasca sa doarma cu ea si sa se trezeasca daca o scapa. Inainte sa adoarma, se joaca cu degetele, ale ei sau ale mele - e absolut fascinata de ele, si intotdeauna adoarme tinandu-ma strans de deget. Am observat si ca doarme mult mai linistita atunci cand dorm si eu langa ea, dar, din pacate, nu pot sa dorm cu ea tot timpul, desi mi-as dori enorm si as avea si mare nevoie de somnurile astea. Noaptea doarme in patutul ei, doar pe la 5-6 dimineata, cand incepe sa se foiasca mai mult, o iau langa noi sa ne giugiulim un pic.

Se joaca destul de mult singura - pe salteluta de activitati, in patut uitandu-se la mama-gasca (caruselul), in leganus cu jucariile de pe bara acestuia. Facem exercitii de intoarcere de pe burta pe spate si invers - pana acum, i-a iesit de vreo 2-3 ori figura, de fiecare data cand voia sa ajunga la o jucarie. Ii place tare mult sa ii citesc cu voce tare - se uita foarte curioasa la mine si parca vrea sa imite felul in care deschid eu gura ca sa rostesc cuvintele. Cartile pentru varsta ei nu prezinta interes decat la nivel de "un alt obiect de bagat in gura". Oricum, cam tot ce ii pica in mana, jucarie sau nu, ajunge in gura. De-aia am si inceput sa ii dau mai des suzeta, macar aia e facuta sa fie bagata in gura. Deocamdata, nu se vede niciun dinte, speram sa mai dureze putin. Mai avem o luna de masa pentru copil fara niciun efort - apoi incepem diversificarea si deja incep sa imi fac griji pentru cum o sa ma descurc cu toate. Chiar si acum nu apuc sa fac tot ce imi propun intr-o zi - intre Maia, job, curatenie, gatit, lectura, e foarte greu sa ma impart si sa le fac pe toate. Ma gandesc din ce in ce mai serios sa gasesc pe cineva care sa ma ajute cu curatenia casei - ala chiar mi se pare timp pierdut aiurea, pe care as putea sa i-l dedic Maiei; ma cam inhiba gandul ca cineva strain sa imi umble prin casa, dar sper sa gasesc pe cineva de incredere.

Acum o sa fie si vreme din ce in ce mai frumoasa si o sa vreau sa stau cat mai mult cu Maia in parc - imi place foarte tare, ma linisteste foarte mult, ea doarme foarte linistita, ce sa mai, e activitatea noastra preferata. Apropos de mers in parc, azi am vazut o scena care m-a emotionat foarte tare - o mamica se intinsese pe o banca in parc langa caruciorul in care bebele dormea, si se odihnea si ea. Mi s-a strans sufletul - oare cate nopti nedormite o fi acumulat saraca? Eu ma gandeam ca mai tarziu, cand o sa se incalzeasca bine, sa imi iau o paturica cu mine si sa stau cu Maia pe iarba, sa-i iau jucarii si sa ne jucam in aer liber. Ce sa facem, pana reusim si noi sa ne mutam la casa, ne descurcam cum putem.

Dimensiuni exacte nu am pentru luna asta. Ne-am cantarit si masurat pe 3 mai cand am fost la doctor ultima data. Sper sa ajungem din nou la doctor sapatamana asta ca sa avem date mai recente. Si sa nu uit poza de luna asta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu