La 7 luni fix, Maia cantarea 8,100 kg si masura 71 cm. Arata foarte bine, are niste pulpanase delicioase, obrajori bucalati cu gropite, manute pufoase, nu ma mai satur sa o gadil, sa o pup pe toate partile, mai ales ca ii place si ei foarte mult si rade in hohote cand o smotoceste mami.
Este un bebe foarte activ. La o saptamana dupa ce ne-am intors din vacanta la mare s-a ridicat in picioare in patut, tinandu-se de bare. Nici macar nu s-a chinuit foarte mult, i-a iesit cam din prima, iar de atunci pozitia preferata e in picioare. Mai ales cand ma gaseste pe mine la nivelul ei, fie ca stam in pat sau pe jos, imediat vine langa mine si se catara pe mine ca sa se ridice in picioare. Apoi se lasa in fund, mai sta 2 minute, iar se ridica si tot asa, la nesfarsit, fara sa se plictiseasca vreodata. Nu vrea sub nicio forma sa mearga de-a busilea, desi simte din ce in ce mai acut nevoia sa se deplaseze - cand se vede pe burta, miscarea reflexa e sa se ridice in fundulet, nu sa incerce sa avanseze. Desi i-am aratat de mai multe ori cam cum se face mersul asta de-a busilea, nu reuseste inca sa ma imite. Si se mai si enerveaza daca o atat prea tare cu cine stie ce jucarie la care vede ca nu poate ajunge.
Am un copil foarte disciplinat si organizat. Deja avem un program destul de stabil, lucru care, pe mine cel putin, ma ajuta foarte tare. Mie oricum imi place sa am rutina mea zilnica, sa stiu cand si cum se petrec lucrurile, asa ca ma bucur ca am reusit sa stabilim un ritm si pentru familia noastra de 3. Ne trezim destul de devreme pentru gustul meu, undeva intre 7 si 8, luam micul dejun impreuna - Maia mananca cereale, apoi mergem afara, facem cateva ture de parc, ne dam in leganus si admiram curioasa ceilalti copii mai mari de la locul de joaca; cand ne intoarcem Maia mananca piure de fructe cu branza calcica, dupa care doarme 2 ore, cu mama ei langa ea. Pe langa faptul ca daca nu stau langa ea se trezeste dupa o jumatate de ora, imi face si foarte mare placere sa dorm cu ea, sa o tin in brate, sa ne dragalim pana adoarme, sa fiu primul lucru pe care il vede cand se trezeste si sa ii vad zambetul ei dragalas cand da cu ochii de mine. Plus ca am si nevoie de somnul asta, dat fiind ca noptile nu ne sunt foarte linistite. Dupa somn familia ia masa de pranz - Maia mananca piure de legume cu carne, apoi ne mai jucam, mai plecam prin oras, la 4-5 dormim din nou alte 2 ore, mancam lapte de la mami, dupa care mergem din nou in parc, pana seara la 8-9, cand luam ultima masa solida, din nou cereale, apoi baie, titi si somn. Din pacate, noaptea se trezeste din nou de doua ori sa manance, la 1 si la 4, plus ca imediat dupa ce a inceput sa se ridice in picioare, se trezea mult mai des, maraind, fara sa vrea neaparat sa manance - probabil era atat de incantata de realizarea recenta, ca voia sa exerseze inclusiv in somn.
In parc, pe langa distractia scurta de la leagan, care e singurul echipament de care ne putem folosi la varsta asta, ii mai place si sa o desfac din centuri si sa o pun invers in carucior, cu fata spre spatar. Bineinteles ca se catara pe spatar, pentru ca in spatele lui a descoperit ea niste etichete, foarte interesante si gustoase. O mai fascineaza si centurile si sistemul de prindere, pe care le studiaza intens.
Maia e un copil foarte vesel, rade la noi toata ziua, e in continuare foarte cuminte, desi cred ca o chinuie din ce in ce mai tare inca ne-aparutii dintisori de jos - acum se vad clar doua umflaturi ca doua boabe de orez pe gingia de jos, iar Maia are momente cand plange neconsolat fara vreun motiv aparent. Noroc ca am reusit sa comand din UK Camilia, si i-am dat de doua ori pana acum cate o fiola, iar la 10-15 minute dupa chiar se linistea. Sper sa continue sa aiba efect si mai tarziu, ca sa am un remediu pentru durerile astea groaznice.
Mananca foarte bine, aproape imi pare rau ca a renuntat asa de repede la san. Acum practic mai suge doar seara la 6, apoi inainte de culcare si in timpul noptii, de cate ori vrea. La supturile astea chiar nu as vrea sa renunt foarte curand, imi e foarte usor sa le pastrez, asa ca nu vad niciun motiv pentru care, dupa cum ne-a recomandat pediatra, ar trebui sa inlocuiesc masa de la 6 de san cu iaurt cu fructe/cereale. Ii place in scaunul de masa, o mai pun in el si cand am treaba prin bucatarie, iar ea sta si se uita la mine, asculta ce ii povestesc, molfaie o bucata de ardei verde sau un biscuite. A descoperit ca scaunul are o tavita detasabila si acum distractia preferata e sa ridice tavita si sa incerce apoi sa o aseze la loc, lucru care inca nu ii iese, asa ca tavita sfarseste pe jos. A incercat destul de multe gusturi pana acum si nu mi-a refuzat nimic inca: mar, para, caisa, piersica, nectarina, pepene rosu, banana, ananas (un mare hit, de altfel), branza facuta de mine, morcov, pastarnac, broccoli, ardei capia, ardei gras, patrunjel, cartof, carne de pui si de vitel, ficat de pui, iaurt, chefir. A baut cu paiul putin ayran de la mine si a parut foarte incantata.
In ziua in care a implinit 7 luni a zis si "mamamama" pentru prima data. Avea tot felul de onomatopee, dar nu mai zisese mamamama pana atunci. Bineinteles ca am fost foarte incantata, desi sunt constienta ca ea nu realizeaza ce inseamna sunetele pe care le scoate :) Tati se chinuie din rasputeri acum sa o faca sa zica si "tatatatata".
Ne jucam "cucu-bau" in diverse variante - ascunzand-o pe ea dupa un prosop, ascunzandu-ma eu dupa un prosop, acoperindu-mi fata cu mainile, ascunzand o jucarie. Toate variantele o amuza foarte tare, la fel ca si uitatul in oglinda, cand incepe sa gangureasca si sa rada de mama focului. Alte jocuri nu prea o atrag pana acum, in continuare orice jucarie ajunge inevitabil in gura, indiferent de ce sunete/lumini/culori are in dotare. Nici sa ii citesc nu mai pot, pentru ca ea nu vrea decat sa ia cartea si sa o bage in gura, asa ca, dupa ce aproape am distrus niste carti frumoase de povesti, am decis sa renunt si sa ii citesc doar cand sta in patut sau in leganus si nu poate sa ajunga la cartea mea. Dar atunci isi gaseste altceva cu care se joaca si nu mai este atenta la cititul meu. Oh well, I guess we will have enough time for this later.
Ii place in continuare la baie, avem acum multe jucarii cu care vorbeste pana le baga in gura :) Doar ca in ultima vreme vrea sa stea in picioare si in cada, astfel incat nu prea se mai joaca, si iesim destul de repede, mai ales ca se mai si enerveaza daca o asez cu forta in fundic ca sa o pot spala. E fascinata de dus, incearca sa prinda apa care tasneste din el, e in stare sa se joace asa minute in sir.
Deja a inceput sa fie timida in preajma strainilor, sau a oamenilor pe care ii vede mai rar decat pe noi. Chiar plange la inceput si se ascunde toata la pieptul meu. Dupa 10-15 minute insa, incepe sa analizeze curioasa pe cei din jur, se uita cu ochii ei mari si apoi raspunde la zambetul lor, semn ca, gata, s-a acomodat.
E delicioasa si, desi ma simt parca mai obosita decat la inceput, fiecare zi imi incepe cu un zambet, asa ca nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru minunea pe care ne-a dat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu