A treia luna

Iar nu scriu la timp, pentru ca am implinit trei luni acum 12 zile, dar nu am uitat cifrele. Asadar, la masuratorile de trei luni, raportam 6,350 Kg si 62 cm, ceea ce inseamna o evolutie nu foarte spectaculoasa de luna trecuta. Doar 620 g in plus la greutate, care se explica mai mult ca sigur prin pofta de mancare scazuta pe care a avut-o Maia din cauza racelii de dupa botez. Ca orice om, nu prea ii venea sa manance cand nu se simtea minunat, plus ca probabil nasul infundat facea suptul destul de dificil. In plus, mama denaturata ce sunt, am cam neglijat sa o mai tin in brate ridicata dupa masa ca sa elimine aerul, asa ca a si vomat destul de mult luna asta. Mai regurgita ea si pana acum, dar cantitati foarte mici, normale pentru un bebelus, care nu m-au ingrijorat niciodata. Luna asta insa am avut vomitat in toata regula, chiar si la 2 ore dupa masa, cu lapte branzit si urat mirositor.
Asa ca am cerut trimitere pentru o ecografie abdominala, la care, din fericire, totul a fost normal, nu e nimic in neregula din punct de vedere fizic. Asa ca am stat si am analizat ce s-a schimbat in luna care a trecut si am realizat ca, incantata de cat de activa e Maia, cat de vesela si de comunicativa e, am inceput sa neglijez sa o ajut sa scoata aerul dupa masa, plus o si agitam imediat dupa, jucandu-ma cu ea, dandu-i jucariile si alte cele. Normal ca laptele nu avea timp sa ajunga cu bine in stomacul ei, iar bula de aer neeliminata la timp iesea cand prindea cale libera impreuna cu lapte in curs de digerare. Imediat ce am realizat ce faceam, am redevenit mult mai atenta cu ea, o tin in brate sa eructeze 10-15 minute dupa masa, nu o las sa se agite, si totul e mult mai bine. Nu mai vomita decat 1 data, de maxim 2 ori pe zi, mai mult spre seara, cand are tendinta de a manca mai des si deci mai mult decat ii trebuie, astfel incat scoate afara laptele care este cumva in plus. Asa se intampla de multe ori cred noilor parinti - sunt atat de incantati de bebelusii lor, de progresele pe care le fac, incat uneori uita ca ei totusi sunt foarte fragili, cu foarte multe imaturitati, si au nevoie de foarte multa grija din partea lor.
Legat de inaltime, nici la capitolul asta Maia nu a excelat luna asta, dar eu cred ca de fapt aici a fost o eroare de masurare la controlul de doua luni - 60,5 cm la 2 luni era un pic cam mult; cred ca de fapt avea mai putin atunci, cel putin cu 1 cm, asa incat cei 62 cm de acum sunt foarte OK, si in valoare absoluta, si ca progres.

In rest, a fost o luna foarte frumoasa, daca incercam sa uitam de zenul distrus cu ocazia botezului. A fost luna zambetelor, care pe mine ma topesc efectiv. Nu mi-as fi putut inchipui vreodata cum te poti simti cand copilul tau iti raspunde cu un zambet din ala din toata inima si cu toata fetisoara lui minunata. E divin!

Ne jucam si cu jucariile de la leganus, si cu papusica Emily, mergem afara chiar si de doua ori pe zi, ca au inceput zilele frumoase si, in plus, ne place foarte mult sa dormim afara.

Cam atat pentru raportul de trei luni. Si sa incheiem cu o poza