duminică, 27 martie 2011

Intoarcerea la munca

Daca mi-ar fi spus cineva acum o luna ca o sa ma intorc la serviciu inainte ca Maia sa implineasca doi ani l-as fi contrazis asa cum numai eu stiu sa o fac - cu indarjirea omului care e absolut convins ca are dreptate si ca nu exista nici cea mai mica posibilitate sa se insele.

Ei bine, inca o data se dovedeste ca in viata e bine ca niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca maine incepe a doua saptamana de munca pentru mine, dupa 5 luni si 10 zile de concediu, dintre care 2 inainte de nasterea Maiei (si cele mai frumoase luni de concediu de pana acum, ma felicit in continuarea ca m-am hotarat atunci sa plec cat am putut de devreme).
Da, m-am intors la munca si dragul meu sot a intrat el in concediu de ingrijire copil. Am luat hotararea intr-o luni seara, iar vineri am inceput munca - a fost mind blowing rau de tot, sa trec in trei zile de la "ma intorc la serviciu o data cu sfarsitul lumii, in decembrie 2012" la "ma intorc la serviciu vinerea asta". Nici acum nu pot sa spun ca mi-am revenit complet din soc, desi am intrat cat de cat intr-o mica rutina.

Au fost mai multe motive pentru care am decis sa facem miscarea asta. Pe primul loc, bineinteles, cel financiar, pentru ca in varianta asta ne intra mai multi bani in casa in fiecare luna. Apoi, am zis ca o sa incercam varianta asta o perioada si, daca se dovedeste ca nu e cea mai buna pentru Maia, o sa ne intoarcem la aranjamentul initial - faptul ca putem sa ne razgandim oricand a fost un alt argument forte. In plus, eu pot sa muncesc de acasa (de fapt, nu o sa ma duc deloc la birou) si doar 6 ore pe zi pana cand Maia implineste un an. La mine in echipa mai sunt doua colege care au copii mici (mai maricei decat Maia, dar tot micuti), iar daca ele se descurca, sunt increzatoare ca o sa ma descurc si eu. O sa profit de faptul ca seful meu nu e in Romania si nu e nici genul de manager care sa verifice cand vii la serviciu, cand pleci etc, atata timp cat iti faci treaba si aduci rezultatele promise.

In timpul asta, dragul de sot spera ca se vor mai calma lucrurile si la jobul lui, unde situatia devenise destul de problematica in ultima vreme. Si amandoi speram ca Maia sa creasca mult mai frumos cu noi amandoi acasa cu ea, decat numai cu mama toata ziua. Ne bazam foarte mult si pe intelegerea ei, pe experienta de a o creste pana acum, care nu ne-a pus probleme deosebite - e un copil foarte cuminte, care nu plange decat cu un motiv intemeiat, sa adapteaza destul de usor la situatii si oameni noi. Normal ca e posibil ca lucrurile sa se schimbe pe masura ce ea se mareste si probabil vor deveni mai complicate cu cat ea va deveni mai constienta de ce se intampla cu ea, mai mobila, mai atasata de noi. O vom urmari cu atentie si, asa cum spuneam, daca o sa consideram ca aranjamentul asta ii dauneaza in vreun fel, o sa ne oprim in ziua imediat urmatoare si o sa revenim la a ma dedica 100% cresterii ei.

Oricum, a fost o decizie foarte foarte grea, poate cea mai grea pe care a trebuit sa o iau pana acum. Sub nicio forma nu as fi luat decizia asta daca ar fi trebuit sa merg fizic la birou, la un program fix, in fiecare zi. Asa, profitam de avantajele jobului in mediu virtual pe care il am :) Dar ma simt un pic vinovata ca nu ii mai acord Maiei toate gandurile mele, toata energia mea, tot timpul meu. Si totusi ma gandesc ca poate, intr-un fel, o sa o ajute cumva chestia asta. Constienta fiind ca timpul dedicat ei e mai redus, o sa profit mult mai mult de el, adica va fi cu adevarat quality time. Apoi, in Continuum Concept, cartea lui Jean Liedloff, ea spune ca e mult mai bine sa implici copilul mic in activitatile tale curente de zi cu zi, decat sa simta ca el e centrul tuturor lucrurilor si preocuparilor tale. Purtand copilul in sling, de exemplu, spune ea, poti sa continui sa faci lucrurile pe care le faceai inainte, iar copilul participa si el, in loc sa stea departe, in patut, si sa priveasca printre gratii. Mergand pe principiul asta, sper si eu ca Maiei sa ii faca bine sa stea langa mine in timp ce eu scriu mailuri, compun prezentari, fac rapoarte etc :) Timpul ne va spune daca am ales bine

Si mai e si un alt lucru bun - tati o sa fie mult mai implicat in cresterea Maiei. Va petrece garantat timp cu ea zilnic, cat eu voi fi in sedinte la telefon, si cu siguranta asta va contribui la consolidarea legaturii dintre ei. Se stie ca multi copii ai caror mame stau acasa doi ani sa ii ingrijeasca devin foarte dependenti de ele, si accepta cu greu sa stea cu altcineva, chiar si atunci cand altcineva-ul este tatal. Sper ca la noi lucrurile sa fie un pic mai echilibrate. Dar, iarasi, astea sunt doar sperantele noastre, inca e prea devreme sa ne pronuntam daca am facut bine sau rau - a trecut doar o saptamana, in care, bineinteles, eu nu am fost foarte ocupata la serviciu. Si deja ne-am programat doua vacante - de Pasti ne vom vizita finii la Arad si in iunie, de ziua ei, vom merge pentru prima data la mare in trei.

O sa va tin la curent cu evolutia lucrurilor din punctul asta de vedere

4 comentarii:

  1. genial aranjament, ah cat te invidiez pentru ajutorul nesperat al sotului si pentru lucrul de acasa! Veti fi foarte fericiti asa, sunt convinsa! Iar voi, ca parinti, mai relaxati si mai stapani pe voi, stiind ca amandoi impartiti egal cresterea opilului in modul cel mai concret cu putinta. La firma ta mai au locuri?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca au locuri, angajeaza in continuu, dar cazul meu e un pic mai special, pentru ca echipa din care fac eu parte e o echipa globala, condusa din State; majoritatea joburilor din companie nu sunt asa. Tocmai de-asta ne-am hotarat si noi la acest aranjament, am zis sa profitam cumva de avantajele pe care mi le ofera jobul. Dupa cum zice sotul meu, jobul meu e numai bun de facut si crescut copii :) Speram sa fie bine; deja ne-am format o oarecare rutina si pana acum suntem foarte relaxati

    RăspundețiȘtergere
  3. pune-mi si mie o pila la echipa ta :)))))

    oricum, e genial aranjamentul si cred ca suspectez si compania.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai te tin minte ;) si, da, probabil e usor de ghicit, nu sunt decat vreo 2-3 cu sistemul asta de business in Bucuresti

    RăspundețiȘtergere