In weekend am facut prima calatorie mai lunga cu Maia, iar peste doua zile vom pleca intr-una si mai lunga. Am avut ceva emotii inainte de plecare, sa nu uit sa impachetez ceva de care vom avea nevoie, sa ajungem cu bine, sa suporte Maia bine drumul, sa nu o afecteze prea tare schimbarea de mediu. Acum ca ne-am intors, m-am mai linistit putin, pentru ca lucrurile au mers destul de bine, asa ca sunt un pic mai curajoasa cu privire la plecarea urmatoare, desi va fi si drumul mai lung, si vom sta si mai multe zile plecati.
Pe scurt, weekendul in care am vizitat-o pe bunica de la Rosiori a trecut destul de repede. Am reusit sa ii pastram programul de mese si de somn. Ce regret cel mai mult si nu o sa mai repet la calatoriile urmatoare este ca am sarit peste baita - m-am gandit ca nu o sa fie mare lucru daca nu ii facem baita complet pentru 2 seri. Dar deja in a doua seara Maia a adormit mult mai greu, era mai agitata, si s-a trezit la vreo 15 minute dupa ce adormise, si apoi de vreo cateva ori pe parcursul noptii. Asa ca, de acum inainte, fie ce-o fi, facem baita - unde vom putea, luam cadita cu noi, unde nu, o sa incercam sa improvizam ceva la fata locului.
Drumul a fost foarte usor - Maia a dormit continuu si la dus si la intors. Masina are un efect de somnifer asupra ei. Nu rezista treaza mai mult de 5-10 minute dupa ce ne instalam in masina. Evident ca la drumul care urmeaza nu ma astept sa doarma continuu 9-10 ore (sau cat o sa ne ia noua sa parcurgem 600 km), dar daca doarme macar 2 reprize de cate doua ore eu o sa ma declar multumita.
La bunica am avut cateva jucarii, leganusul unde ii place tare mult sa stea si cam atat. Ma gandeam ca pentru calatoria urmatoare sa impachetam si salteluta de activitati - vor fi mai multe zile si deci mai mult timp pe care trebuie sa il umplem cu ceva. Desi am observat ca locurile si oamenii noi o atrag atat de mult incat nu pare a mai avea chef de jucarii - se uita foarte curioasa in jur si e foarte atenta la tot ce misca.
Tot pentru ca am stat putin ne-am hotarat sa nu luam patul de voiaj, si sa o culcam pe Maia cu noi in pat. Am mai dormit impreuna doar in primele 2 saptamani de viata, cand Maia manca la 2 ore si mie imi era tare greu sa ma tot dau jos din pat dupa cezariana. In rest, Maia doarme la ea in patut, si doar dimineata, dupa trezirea de la 5-6 o iau langa noi, pentru ca incepe sa se agite mai mult si imi e mai usor sa o linistesc si sa o fac sa mai doarma putin. Asa ca nu prea sunt obisnuita sa dorm cu ea langa mine, si, desi e un sentiment super frumos, pentru mine e si foarte stresant - ma trezesc foarte des sa o privesc, sa vad ce face, ma trezesc la orice oftat, marait sau alt mic sunet pe care il scoate. Probabil ca in timp as reusi sa ma obisnuiesc si sa ma odihnesc mai bine, dar cele doua nopti din weekend nu au fost deloc pe placul meu, din punctul asta de vedere. De-aia o sa luam patul de voiaj cu noi de acum incolo, mai ales pentru sederile mai lungi departe de casa.
Dupa ce ne-am intors, Maia este un pic mai maraita ca de obicei si inca incerc sa imi dau seama exact de motiv (sau poate e o combinatie): stresul plecarii, dintii (nu simt nimic cand ii pipai gingiile, dar isi roade mainile sau orice reuseste sa apuce in continuu, mult mai mult decat pana acum), scaderea cantitatii de lapte (nu sunt sigura, dar parca am mai putin lapte, ma gandesc ca e probabil din cauza oboselii, am trecut deja pe Nutrinatal si pe ceaiuri, sper sa vad rezultatele curand), faptul ca in continuare doarme destul de putin in timpul zilei (maxim 2 reprize de somn de 1-1,5 ore, asta daca o scoatem afara; daca nu, doar reprize scurte de jumatate de ora). Mai studiez problema si aplic tot felul de metode, sa ne revenim la normal.
Poate este cam inconstient din partea noastra sa plecam atat de des cu ea de acasa, la drumuri destul de lungi. Dupa ce ne intoarcem si din a treia calatorie, ne hotaram daca mai facem si alta data sau nu inconstienta asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu