vineri, 15 aprilie 2011

A patra luna

In sfarsit reusesc sa scriu raportul de la 4 luni fix in ziua cu pricina. De cand ne-am trezit tot o smotocesc pe picolina, o pup pe toata partile si as tine-o numai in brate, daca nu m-ar strabate cate o durere crunta de spate la fiecare 10 minute. Bine, cam asta fac in fiecare dimineata, dar totusi zilele de 15 ale lunii sunt speciale. Cand imi aduc aminte cate emotii aveam inainte de nastere, cat de nerabdatoare eram, iar acum imi tin minunea in brate si ma simt cea mai norocoasa femeie din lume.

Ca sa incepem cu cifrele, luni, la vaccin, Maia avea 7,100 kg si 64 cm. A crescut bine luna asta, are niste falcute adorabile si imi e din ce in ce mai greu sa o ridic. E foarte activa, curioasa si dornica sa se ridice in fundulet. Deja devine o problema sa stea cu capul un pic mai sus decat restul corpului, pentru ca imediat incearca sa se ridice, nu reuseste si se enerveaza foarte tare. Nici pozitia din scaunul de masina nu ii mai place si primele minute dupa ce o instalez sunt pline de frustrare, de-abia reusesc sa o linistesc - de fapt, cred ca mai mult o linisteste mersul masinii si adoarme.

E foarte comunicativa, ne vorbeste continuu pe limba ei, ne urmareste cu privirea cand pe mine, cand pe tati si de-abia asteapta sa ne uitam spre ea ca sa ne ofere un zambet din ala cat toata fetisoara ei. Se joaca din ce in ce mai mult, cu mainile ei in primul rand. Mi se pare fascinant sa o urmaresc cum isi priveste mainile si isi incruciseaza degetele minute in sir! Prinde orice obiect pe care i-l intinzi, il priveste, il muta dintr-o mana in alta si il duce la gura. Totul se gusta si cea mai mare suparare e cand pune mana pe ceva prea mare sa il poata gusta.

Baia ne place in continuare foarte mult, chiar aseara pentru prima data a inceput sa observe ca e distractiv sa dai din maini si din picioare ca sa il stropesti pe tati. Radea de mama focului. Se misca din ce in ce mai mult si cred ca in curand trebuie sa mutam operatiunea din dormitor in baie, daca nu vrem sa avem mici inundatii zilnice.



Si-a marit destul de mult si perioada dintre mese, dar numai daca o tinem ocupata cu ceva, daca suntem in oras sau daca doarme. Cand suntem plecati afara, rezista si 5 ore fara sa manance, dar incerc sa nu depasim 4. In schimb, daca suntem acasa si nu doarme, dupa 2 ore si jumatate deja se maraie. Dupa cateva zile la inceputul lunii de somn de la 11 la 5, a revenit la 2 treziri pe noapte, la 3-4 si la 5-6. Ma gandesc ca ar putea sa fie de foame, dat fiind ca si-a mai rarit mesele ziua si mai avem si mese la care mai mult gangurim, zambim si ne gadilam decat mancam. Sa vedem cum mai evolueaza lucrurile, desi nu pot sa spun ca ma deranjeaza foarte tare aspectul, pentru ca eu nici nu ma trezesc complet, si adorm imediat inapoi dupa ce ii dau sa manance. Ma gandesc doar ca poate ar fi bine sa incerc sa o invat sa nu mai adoarma la san. Ea adoarme cam exclusiv la san acum, si poate nu e asa bine pe termen lung. O sa incerc sa aplic sfaturile lui Pantley sa vedem daca reusim ceva.

Acum realizez ca astazi se implineste o luna si de cand m-am intors la munca. Pana acum lucrurile merg bine. Am reusit cat de cat sa ma tin de cele 6 ore pe care mi-am propus sa le lucrez pe zi si am intrat cumva intr-o rutina. Cred ca problemele nu vor aparea de la munca, ci de la Maia, in sensul ca ea va deveni din ce in ce mai solicitanta si nu va mai fi la fel de usor sa o tin in camera celalalta cu tati cat am eu meetinguri. Ne bazam foarte mult pe vremea buna ca sa putem sta cat mai mult afara, ca ei oricum ii place foarte mult. Sa speram ca o sa fie foarte bine si de acum inainte

Cam asta am facut luna asta. Am un copil minunat, nici in visele mele cele mai bune nu mi-as fi putut dori un copil mai dulce si mai dragalas.

2 comentarii:

  1. Sa-i traiasca Maia cea fermecata, sa fie sanatoasa si vorbareata! Ai un copil perfect! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim, Ioana, pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere