A saisprezecea luna

Incredibil cum uneori, in timpul zilei, ajung sa imi doresc sa stea si ea macar 10 minute intr-un loc, linistita si fara sa aiba nevoie de mine, iar noaptea, la nici 2-3 ore de cand o culc in patutul ei, mi se face dor de ea, si simt asa o dorinta nebuna sa ma duc sa o iau in brate, sa o simt cum se cuibareste langa mine, calda, moale si atat de draguta.

16 luni care nu stiu cand au trecut, nu-mi dau seama cum am ajuns de la bucatica de om care de-abia clipea la un omulet atat de independent, grasunel si mai mult decat activ. Luna care a trecut a fost cu boli - varicela pe la jumatate, acum avem diaree, nu stiu de la ce, sper sa fie doar atat si nu un simptom a ceva mai grav. Dupa ce ca nu traversam o perioada prea buna cu mancarea, acum mai trebuie sa o tin si la regim - noroc ca ii plac bananele si covrigii.
A fost si prima luna cu bona. Pana acum as zice ca lucrurile merg bine, Maia nu prea nici sa o iubeasca in mod deosebit, dar nici sa o urasca. Cred ca ii prieste programul asta cu 3-4 ore de joaca in parc dupa-amiaza si trebuie sa recunosc ca eu nu reuseam sa o scot afara in fiecare zi. Asa ca e foarte bine ca acum exista cineva dedicat sa faca asta.
Mi se pare ca Maia a inceput sa aiba un program al ei, destul de bine stabilit, de care daca ne tinem, toata lumea e fericita. Se trezeste destul de devreme dimineata, intre 6.30 si 7.30. De cateva zile a inceput sa isi primeasca cu incantare biberonul de dimineata si de cele mai multe ori il bea pe nerasuflate, dupa ce vine cu mine la bucatarie si bate din palme plina de entuziasm cand ma vede ca scot sticla si pun laptele la incalzit. Apoi incerc sa ii mai dau ceva de mancare, dar nu intotdeauna am succes. Cat eu mai lenevesc prin pat sau la laptop, ea isi face de lucru pe langa mine - isi aduce cartile din camera ei sa le rasfoim impreuna, se poticneste incercand sa care cubul de activitati, dar nu se lasa pana nu il urca in patul mare, sa ne jucam impreuna cu sortatorul de forme, scoate toate cele din sertarele noptierelor noastre, si tot felul de alte minuni. la 10.30-11 mananca fructele, masa preferata. De cateva zile am reusit sa renuntam la revistele nelipsit de la orice masa - deja incepusem sa ma ingrijorez ca ea e prea pasiva in timpul meselor, rasfoind revistele alea, in timp ce eu ii indesam lingurita in gura. E adevarat ca daca eram mai multi la masa, se indemna si ea si manca fara comentarii, e adevarat ca manca f mult si cu mana si nu de putine ori imi cerea propria ei lingurita ca sa se serveasca singura. Dar mie tot nu mi se parea normal ca cel putin 1 masa din 3 principale sa fie invariabil cu revistele alea in fata. Asa ca, intr-o dimineata, nu i le-am mai dat; s-a suparat foarte tare, a inceput sa planga isteric, am ridicat-o de la masa, am incercat sa o linistesc, fara niciun rezultat, devenea din ce in ce mai agitata, a inceput sa arunce cu jucariile, nu ii convenea nimic. Am luat-o in brate si i-am explicat ca trebuie sa incepem sa mancam ca un copil mare, fara amuzamente, ca nu are rost sa se enerveze, ca eu nu am cum sa o inteleg daca ea reactioneaza asa, ca inteleg ca e suparata, dar e mai bine pentru ea sa se linisteasca si sa ma asculte. In cele din urma a adormit in bratele mele, a dormit 2,5 ore si s-a trezit super bine dispusa. Am asezat-o la masa si a mancat fructele in cateva minute, fara niciun fel de comentarii - foamea si-a spus cuvantul. Dupa aia am mutat revistele cu pricina din dulapul unde stia ea ca sunt, asa ca, la masa urmatoare, cand a inceput sa gesticuleze in directia lui, am ridicat-o, i-am aratat ca revistele nu mai sunt in dulap, i-am spus din nou ca trebuie sa manance ca un copil mare si gata. Bine, cum spuneam nu mananca extraordinar de bine, dar oricum, nu am revenit la reviste si sper sa fie doar o faza pe care sa o depasim repede.
Pe la 11.30-12, tragem draperiile si ne pregatim de somnul de pranz. Uneori vine singura la mine, ma ia in brate, isi pune capul la mine in poala sau pe umar, si imi arata ca e gata de somn. Doarme neintoarsa 2,5-3 ore. Apoi incepe odiseea mesei de pranz, dupa care vine bona si merge afara la joaca. La intoarcere, se mai joaca cu bona pana termin eu treaba la serviciu, apoi mananca de seara, baie si la somn. Seara se culca intre 8 si 9 si in ultima vreme foarte rar s-a mai trezit nu mai des de o data pe noapte. Singura neplacere e ca, de cand doarme fara intrerupere, o gasesc dimineata uda de pipi, nu stiu exact din ce cauza. Am schimbat si scutecele, revenind la cele mai groase, dar tot mai sunt accidente. Sper sa gasesc o solutie curand.
A inceput sa ma ia de mana sa ma duca unde vrea sa o ajut cu ceva. Intelege exact tot ce ii cer - cand ii zic sa mergem sa ii schimb scutecul, pleaca spre masa de infasat si ma asteapta cuminte in fata ei sa o ridic; la fel cand ii zic sa mergem sa mancam, se posteaza langa scaunul de masa; cand ma vede intrand la baie sa ma spal pe maini, face si ea semne cum ca se spala pe corp si pe cap. Imi arata mereu geamul de la camera ei si zice "pis-pis'pis", adica sa o ridic pe calorifer sa se uite la pisoii din spatele blocului. Are miscari de dans si incepe sa le execute cand vrea sa imi transmita sa ii pornesc radioul din camera ei sau sa ii pun videoclipuri pe YouTube. E mare fan Smiley, Adele, CRBL si Michel Telo - imediat ce aude melodiile lor, chiar daca se aud undeva in alta camera, se opreste, asculta atent, incepe sa rada cand isi da seama ca, intr-adevar, a auzit bine, si incepe sa danseze.
E topita dupa reclamele de la TV - cand incepe cate o repriza, parca intra in transa, nu mai reactioneaza la nimic. Stiu ca nu e nimic de lauda in asta, pe de alta parte chiar nu cred ca as fi putut vreodata sa o tin complet departe de TV, asa ca ma consolez cu gandul ca nu se uita decat maxim 15-30 de minute, cat ne mai uitam noi dimineata dupa ce ne trezim, si se uita mai mult la reclame, celelalte chestii nu o atrag.
Pastele l-am petrecut la bunici, si la unii, si la ceilalti, a trebuit sa petreaca destul de mult timp in masina, ocazie cu care am remarcat ca nu mai doarme atat de mult ca alta data in masina - nu a dormit mai mult de o ora in niciuna dintre calatorii, ba chiar, la intoarcerea de la Buzau nu a vrut sa doarma deloc, desi ne programasem plecarea la ora ei de somn, tocmai ca sa ne asiguram un drum linistit - n-a fost sa fie, ne-a cam bazait tot drumul, noroc ca nu e asa de lung.
In continuare nu rosteste cuvinte inteligibile, dar, dupa cum spuneam si mai sus, ne intelegem extrem de bine prin semne si onomatopee, poate prea bine :D, si de-aia nu se simte stimulata sa inceapa sa vorbeasca. M-am impacat cat de cat cu gandul ca nu am ce sa fac ca sa schimb situatia, asa ca nu imi ramane decat sa ma bucur de toate celelalte minunatii de care avem parte zilnic si sa astept sa ajunga in punctul acela. Si sa o iubesc, ceea ce si fac, mai mult, desi nu credeam ca se poate, in fiecare zi.