joi, 16 februarie 2012

A paisprezecea luna

A fost luuuuungaaa, luuuunga ca o zi de post. Serios, cred ca m-am gandit de nu stiu cate ori de la ultima postare cat mai e pana pe 15 februarie, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat pana acum - de fiecare data eram surprinsa ca iata, sunt din nou 15 ale lunii si mai aniversam o luna cu Maiuca noastra draga. Luna asta a fost diferita.


A fost o luna aproape intreaga de iarna adevarata, iarna grea, cu zapada asa cum eu una nu imi aduc aminte sa fi mai vazut vreodata, cu geruri din alea de poveste, cu vant, pe scurt zile de neiesit afara din casa. A fost o luna in care Maia a regresat mult cu somnul, trecand de la fericirea de luna trecuta la pur si simplu chin. Si a fost luna in care cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana zilele in care nu am gatit, iarasi un lucru nu foarte caracteristic mie pana acum, dar care simt ca se va transforma intr-o constanta.

Combinatia celor mentionate mai sus cred ca a contribuit la senzatia ca luna asta a trecut foarte greu, desi, paradoxal, zilele individuale trec parca mai repede ca oricand: dimineata trag cat pot de o ora in plus de somn, apoi mic dejun in familie, apoi gatit pentru masa de pranz, Maia la somn, eu incep ziua de munca pentru job, Maia se trezeste, ne jucam putin, eu incep meetingurile, ea continua joaca cu tati, Maia la somn, eu iar la job, sau pe net,incercand sa nu raman in urma cu diverse. Asta pentru zilele de neiesit afara, ca altfel prima parte a zilei e pe drumuri, a doua parte cam la fel ca mai sus.

Ziceam de somn. Oribil luna asta. experimentam o faza noua - Maia adoarme foarte greu, am stat si 2 ore sa o adorm, si se trezeste peste noapte refuzand sa mai adoarma pentru de la o jumatate de ora la o ora si mai mult. Sau, in alte nopti, adoarme repede inapoi, dar se trezeste din nou in mai putin de o ora. In timpul zilei e un pic mai bine, adica doarme intre 1 si 3 ore, depinde de zi. Am rezistat pana acum eroic si nu am luat-o din nou in pat cu noi, dar a fost greu. Am amortit de-a dreptul atarnata peste patut, am innebunit de plictiseala, mi-am gandit si raz-gandit mii de planuri in orele petrecute langa patutul ei, stand pur si simplu, pentru ca nimic nu functioneaza: nici cantatul, nici mangaiatul, nici sh-sh-itul - cand nu vrea, nu doarme, pur si simplu. Uneori imi vine sa o iau din patut, sa ii dau jucariile si sa o las sa se joace pana pica de oboseala, dar nu ma lasa gandul ca are atata nevoie de somn, mai ales in perioada asta de dezvoltare intensa. Nu stiu exact care este cauza pentru faza asta, am inceput sa cred din ce in ce mai mult ca e pur si simplu o faza, asa cum si perioada de somn OK a fost o faza, si trebuie sa o iau ca atare, sa incerc sa supravietuiesc si sa sper sa se termine cat mai curand.

In rest, Maia merge acum bine de tot pe picioarele ei. E foarte sigura pe miscarile ei, se apleaca sa ridice diverse de pe jos, cara tot felul de lucruri dintr-un loc in altul (dimineata se trezeste, se da jos din patul nostru si se duce in sufragerie de unde aduce cu mari chinuri sticla de apa de 2 l ca sa ne arate ca ii e sete). A invatat sa isi arate parul si picioarele, ne pupa cand o rugam, intr-un stil foarte caracteristic, cu gura larg deschisa. Hraneste un bebe de jucarie pe care il are si apoi il leagana sa il adoarma. Cand o spal la fundic dupa kk se preface ca ia sapun si se spala pe cap, cum ii fac eu la baita. Isi duce singura scutecul la cosul de gunoi, si e foarte mandra de asta, se aplauda singura dupa aia. Aduce cam tot ce ii ceri si intelege cred majoritatea lucrurilor pe care i le spunem.

In zilele astea lungi fara iesit afara ne-am jucat cu cuburi (in continuare ii place mai mult sa darame turnul construit de mine decat sa incerce ea singura sa construiasca unul), cu paharele de la Ikea, cu casuta cu forme, si, ca de obicei, cu cartile. Deja stie povestile din fiecare si participa activ la lectura, ilustrand prin gesturi ce ii povestesc eu acolo.

A descoperit iPadul - de unde pana nu de mult nu facea decat sa apese la nesfarsit pe butonul de Home, de cateva zile e mult mai priceputa - isi deschide aplicatii, stie cum sa navigheze prin ele, sta si cate o jumatate de ora cu tableta in brate. Desi ma bucur de momentele astea de liniste, ma gandesc ca trebuie sa limitez aceasta activitate, ca e cam ingrijorator cat de absorbita e, si nu cred ca o ajuta prea mult in dezvoltarea ei. Ce m-a surprins cel mai tare a fost ca nu ne-am propus sa o invatam sa umble cu tableta si totusi ea s-a prins singura, si inca foarte repede.

E din ce in ce mai cu personalitate - protesteaza puternic cand nu intelegem ce vrea sa ne spuna sau sa ne ceara, plange instant daca ii interzici ceva pe un ton mai ferm, se da cu fundul de pamant la propriu cand nu ii convine ceva. Ne asteapta zile din ce in ce mai interesante din punctul asta de vedere, sunt sigura.

In continuare nu are in vocabular decat mama si tata, spre maxima mea enervare - sunetele de foca pe care le scoate cand incearca sa ne arate ce vrea au ajuns sa ma dispere. Mai ales la masa, unde nu am reusit inca sa scapam de "recuzita", si unde ea cere continuu diverse chestii pe care le vede prin bucatarie, si pana nu reusesc sa inteleg exact ce isi doreste, e jale mare.

De-abia asteptam sa vedem ce ne pregateste luna a cincisprezecea :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu