A treisprezecea luna

Adica prima luna din al doilea an si probabil cea mai plina din tot anul, cu multe sarbatori, vizite, petreceri, plimbari. A fost foarte frumos, ne-am bucurat de fiecare zi in care Maia ne-a trezit cu zambetul ei ghidus de toddler, de acum.


A fost si luna marilor progrese - deja Maia merge 90% numai pe doua picioare nesustinuta si doarme la ea in patut toata noaptea. A doua realizare nu stiu cat de mult e un progres, tare mi-e teama ca e doar o faza buna prin care trecem, care probabil se va sfarsi la fel de brusc cum a si inceput. Sau poate nu ...

Dupa cum spuneam si in postul despre vacanta la Praga, aerul cehesc i-a priit Maiei si a indemnat-o sa se desprinda cu mai mult curaj de orice punct de sprijin, gata sa ia viata in piept pe 2 picioare. E inca in faza foarte haioasa, in care merge leganat, ca o rata, ii tremura putin picioarele, se opreste sa isi regaseasca echilibrul, uneori il gaseste repede, alteori e mai greu de gasit si aterizeaza pe fund. Insa e foarte mandra de ea, da agitata din manute ca sa ne atraga atentia, danseaza cand aude orice urma de melodie, isi flexeaza genunchii, lasa fundul in spate si incepe sa se "onduleze". De-acum trebuie sa fim de doua ori mai atenti cu ea, ca o sa tot ia cazaturi - mie cel mai frica imi e sa nu isi rupa vreun dinte (mi se pare infiorator sa stea stirba pana ii ies dintii definitivi, plus ca daca e nasoala lovitura poate sa afecteze chiar si dintii definitivi) sau sa nu se loveasca foarte rau la cap. In rest, sunt OK cu loviturile :) si nici ea nu pare prea afectata cand cade, nu plange decat f putin si numai cand chiar se loveste mai rau.

Cu somnul avem parte de o perioada de bliss, sper sa nu cobesc, dar asa de bine nu a fost niciodata. Ne propusesem ca dupa intoarcerea de la Praga sa o reobisnuim cu dormitul in patutul ei si ne asteptam la proteste, mai ales dupa ultima incercare in acest sens, cand Maia a plans groaznic, cu tremuraturi. Lucrurile au stat bine inca de la Praga, cand Maia a adormit in carucior in timpul zilei, iar noaptea dormea dusa, fara nicio trezire, dar cu noi in pat. A doua zi dupa ce ne-am intors, tati a pus-o in patut pentru somnul de pranz - a adormit in 5 minute fara niciun protest. Am zis ca poate era prea obosita, dar figura s-a repetat si la somnul de seara. Noaptea s-a mai trezit de vreo 2 ori, dar a adormit imediat inapoi dupa ce i-am dat suzeta. Primele cateva zile dupa intoarcerea de la Praga a dormit fff bine, probabil era inca obosita dupa experientele noi. Apoi am avut 2 nopti mai grele, cu treziri f dese, dar mai mult ca sigur au fost din cauza primelor masele care deja se vad prin gingia de sus. Dupa ce i-am dat Nurofen in urmatoarea noapte, a dormit fara intrerupere pana dimineata. Dupa aia, noptile sunt f usoare, se trezeste maxim o data, dar nu plange, ii dau suzeta, o sh-sh-ii putin si adoarme la loc. Pe la 6-7 dimineata se trezeste si refuza suzeta, atunci o iau in pat, suge putin si adoarme la loc pana la 8-9. Somnul de peste zi a fost de 2-3 ore dupa ce ne-am intors de la Praga, de vreo cateva zile e doar de o ora, dar avand in vedere cat de bune sunt noptile, refuz sa imi fac griji, cred ca e prea incantata de mersul biped si nu vrea sa piarda vremea dormind.

Deci, dupa cum ziceam, ori e doar o faza buna, ori chiar au dreptate cei cu Bed Timing cand zic ca perioada 12-13 luni e propice pentru schimbari legate de somn. Cred ca o sa imi dau seama in timp, in functie de cum vor evolua lucrurile.

Cu masa am stat mai prost luna asta. La Praga a mancat numai borcanele, plus a gustat din tot felul de prostii. Mancarea pasata nu prea o mai atrage, dar daca e bucatele mari mananca mult mai putin. Nu mai vrea sa manance ceva ce mananca doar ea, vrea ce mancam noi, asa ca trebuie sa ma apuc serios de gatit sanatos. In continuare, iaurtul, mamaliga si, mai nou, painea, sunt in mare voga - ar manca la orice ora si in cantitati f mari. Ii place si omleta si oul fiert moale cu branza. Am o problema cu masa de seara, ca in afara de mamaliga cu branza si smanatana, orez cu lapte si iaurt cu fructe sau cu cereale, nu prea mai stiu ce sa ii gatesc. Sper sa ma loveasca vreo inspiratie. Per total, mi se pare ca mananca mai putin decat luna trecuta, dar incerc sa nu ma ingrijorez - trebuie sa facem trecerea de la mancarea de bebelus la mancarea de copil, si apoi cred ca lucrurile se vor regla de la sine.

De jucat ne jucam mai mult in casa. Din pacate, m-am lasat prada lenei si frigului, si nu prea am mai ajuns in parc luna asta. Am mers mai des la mall, unde e foarte incantata de trenulete, cesti de cafea si alte bazaconii care se invart si imi scot cate 10 RON din buzunar la fiecare minut. Acasa s-au inmultit considerabil jucariile - cu atatea ocazii de primit cadouri, avem deja jucarii nedesfacute, care isi asteapta randul pentru mai tarziu. Dar, bineinteles, jucariile improvizate raman cele mai incantatoare: butoanele masinii de spalat; continutul diverselor sertare la care ajunge sa le deschida - scoate ce e in ele si de 3-4 ori pe zi, dar le pune si la loc, daca o rog si ii arat ce vreau sa faca; suportii de pahare sunt numarati de zeci de ori pe zi, mutati dintr-un recipient in altul, impartiti in gramajoare. II plac in continuare foarte mult cartile - le rasfoieste toata ziua, si vocifereaza cand se uita pe ele, ca si cum si-ar povesti singura ceva, e foarte draguta. Normal ca marile pasiuni Ipadul si telefonul lui mami sunt in continuare in top - parca face un pic si altceva decat sa apese butonul de Home, dar nu mare lucru :). Lucram la aranjatul cuburilor unul peste altul - acum incercarile se soldeaza cu daramatul cuburilor deja existente, dar intentia exista, mai trebuie practica. Stie exact pagina cu piticul posomorat si mi-o arata mereu ca sa ma prefac ca sunt suparata si ca plang; si bate din palme cand ajunge la pagina cu bebe care se joaca cu mingea si aplauda.

In continuare nu are rabdare sa ii citesc. Imi ia cartea si vrea ea sa dea paginile, sau, mai rau, sa le rupa, iar cand termina de rasfoit arunca acea carte cat colo si ia alta. O sa perseverez, sigur o sa ajungem si in faza in care o sa i se para interesant sa ii citesc.

Ne arata unde e burtica, incurca ochiul cu nasul, dar doar la ea, la papusi stie care e unul, care altul. Intr-o vreme scotea limba daca o rugai, de vreo cateva zile nu mai reactioneaza. Stie sa faca precum pestele, si are sunete specifice pe care le scoate cand vede bebei si pisici. Ii plac copiii extraordinar de mult - cum vede un copil in preajma ei, rade de mama focului si se apropie de el, vrea sa il atinga (bine, e cam violenta dupa standardele adulte, ca flutura tare din maini) si parca vrea sa ii tina de mana. E foarte foarte dragalasa cand sunt alti copii prin preajma, fie ei mai mari sau mai mici.

E din ce in ce mai prezenta, comunicam din ce in ce mai bine, desi pentru mine recunosc ca e foarte frustranta comunicarea ei prin onomatopee si prin aratari cu degetul. De-abia astept sa inceapa sa vorbeasca, sa reuseasca sa imi spuna exact ce isi doreste, ca deja masa de bucatarie devine neincapatoare pentru toate obiectele pe care le aduc pe ea, in incercarea de a ghici ce isi doreste ea cand imi arata cu degetul diverse, doar-doar o mai lua o inghititura de mancare. Imi aduce diverse lucruri daca ii spune tati sa mi le aduca, se duce din bucatarie la tati in sufragerie daca ii spun eu sa se duca. E delicios de atasata de mine, dar numai daca sunt prin preajma - daca lipsesc, sta foarte bine si cu tati, si cu oricine altcineva.

Azi i-am facut cunostinta cu zapada si cu sania. Auzind ca e zapada la munte, am profitat de o zi de sarbatoare din America si am plecat la Predeal. A fost foarte frumos, a nins ca in povesti, era foarte multa zapada, a fost si cam frig, dar nu am stat exagerat de mult afara. Maia parea uimita de chestiile alea mici care i se asezau pe genele lungi, a stat cuminte pe saniuta si cand a plimbat-o tati, si cand am dat-o pe partie. Nu prea putea sa mearga singura prin zapada, hainele groase si cizmulitele butucanoase o faceau un mic humpty-dumpty. Dar ne-am simtit foarte bine si speram sa repetam cat de curand experienta.